Jenant, mişeilor! / Euro – comuniştii

Există o specie de rechini care au probleme cu vederea. Din acest motiv sunt dependenţi de un convoi de peşti mici care localizează prada în locul lor şi care îi îndrumă. În lipsa peştilor-ghid, rechinul atacă la nimereală, n-are nici strategie, nici tactică. Practic, faima lui de „mare vânător” se datorează peştilor-ghid. Dacă, însă, rechinul mare moare, peştii-ghid se reorientează, în grupuri-grupuri, spre alţi rechini mai mici.

După 1989, „marele rechin” al României a fost înlocuit de rechini mai mici. Iar convoiul s-a reorientat spre aceştia. Numai că peştii-ghid nu s-au mai mulţumit să-l îndrume pe rechinul pe care îl serveau şi să ciugulească din firimiturile care rămân la masa lor. Peştii mici au început să se creadă rechini, dar cum nimeni nu-i îndruma şi nu-i urma, s-au mulţumit să îndrume ei rechinii spre „ţinte” false. Aşa că, rechinii mici din România post-decembristă înoată haotic, iar peştii-ghid nu mai au nici strategie, nici “stăpân”. Îşi schimbă rechinul în funcţie de circumstanţe. Aşa a apărut o specie nouă: euro-comuniştii.

Îi recunoaştem după tupeul cu care urlă că sunt deţinătorii adevărului, după nonşalanţa cu care şi-au pus la rever justiţia, folosindu-se de nişte „peşti-procurori” pentru a-şi deruta adversarii, după nesimţirea cu care înhaţă „prada” jurându-se că n-au mâncat nimic, după imoralitatea cu care îşi aleg “direcţia” şi cu care ghidează rechinii în funcţie de interesul personal. Şi, mai ales, după metehnele pe care şi le-au păstrat de pe vremea rechinului mare.

Atâta doar că şi-au „europenizat” şantajul, presiunile cu justiţia, „datul în cap”, autoritarismul, minciuna, propaganda şi manipularea.

Şi nu mai dau vina pentru măsurile anti-populare pe „tătucul Stalin” şi pe marele URSS, ci pe construcţia europeană.

Până la urmă, comunismul rămâne comunism indiferent câte steluţe şi slogane răsuflate îi pui. Şi, măcar atunci, „peştii-ghid” aveau curajul să-şi îndeplinească misiunea pe faţă.