Jenant, mișeilor! / Eroi

Badea Gavrilă era învățător de sat. A clădit școala cu mâinile lui și până când nu a fost gata construcția nu s-a dus deloc acasă, deși locuia la o aruncătură de băț. Iuan era fiu de preot, și, la fel, împreună cu tatăl său, a ridicat o clădire lipită de casa lor. Ca să-i învețe pe copii literele, o ruga pe soția lui, de asemenea învățătoare, să coace turte în forma literelor. Când pruncii nu știau citi, îi întreba: „Ce ai mâncat azi?” și ei răspundeau: „Un A mare și un b mic”.
Văsălică era preot și a adunat din sat prețul a trei perechi de boi ca să cumpere o Evanghelie cu litere chiri­lice. Victor a plecat pe front în primul război mondial și s-a întors fără degetele de la o mână. Apoi a plecat în al doilea război, dar nu s-a mai întors. Tanti Maria era văduvă deja când i-a plecat fiul cel mare pe front și timp de șapte ani, l-a trecut la pomeniri și la vii și la morți, că nu știa dacă a supra­viețuit lagărelor din Siberia. Apoi a ținut post negru și s-a rugat la Maica Domnului să-i dezvăluie dacă băiatul ei mai trăiește au ba. Și a visat un coșciug negru și peste trei zile a primit și o scrisoare din care a citit doar începutul: „Ne pare rău să vă anunțăm că...”. Ileana nu și-a cunoscut niciodată tatăl, electrocutat de co­muniști, într-o noapte, în închisoarea Sighet. Iar bătrânii Vasile și Elvira
n-au înțeles niciodată de ce singurul lor fiu a fost împușcat, cu 7 gloanțe, la Revoluție. Gavrilă, Iuan, Văsălică, Victor, Maria, Ileana, Vasile, Elvira... Sunt doar câteva nume din lungul șir al eroilor neștiuți. „Ziua Eroilor” nu e niciodată despre ei. Și, din păcate, nici despre alți eroi. E despre birocrație, festivism și bifarea unei activități. În timp ce eroii adevărați trec neștiuți în lumea cealaltă. Cimitirele satelor ascund, sub crucile vechi sub care abia se mai distinge un nume, eroi și martiri deopotrivă. Oameni care n-au primit și n-au cerut niciodată nimic, ci doar au dăruit: efort, suflet și viață. Pe ei ar trebui să-i cunoaștem. Nu pentru a-i înălța, pentru că n-am avea cum, ci pentru a crește noi, sufletește.