Jenant mișeilor! Drepturi și uitare

,,Ignorarea, uitarea sau dispre­țuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirilor populare și ale corupției guvernelor”.
 Acest text fundamental apare în Preambulul Declarației Drepturilor și Libertăților Omului, adoptată în Franța, în 1789, ca o emanație a spiritului Revo­luției franceze. Deși au trecut peste două secole de la adop­tarea acestui document, pare-se că societatea de azi a uitat prea ușor de drepturile câștigate atât de greu, prin sânge și luptă. Drepturile fundamentale: libertatea, proprietatea, siguranța și rezistența la opresiune sunt na­turale și imprescriptibile. Dar oare câți dintre politicienii de astăzi au citit această declarație și, mai ales Art. II: ,,Scopul fiecărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și inalienabile ale omului” sau Art. XVI ,,Orice societate care nu asigură garanția drepturilor și nu statornicește separarea puterilor este lipsită de cons­ti­tuție”.

„M-am întrebat de multe ori de ce generațiile născute în libertate și democrație nu știu să-și prețuiască drepturile. Sau de ce, generațiile de azi, care n-au fost chemate să-și sacrifice viața, luptând pentru țară, se declară dezamăgite de țară și neam, în timp ce generațiile care au trecut prin război, prin deportări și prin închisorile comuniste și care și-au sacrificat viața pentru țară și libertate, își iubesc țara, o prețuiesc și spun că nu ar schimba-o cu nicio altă țară. Am adresat această întrebare unui fost deținut politic și, după un zâmbet amar mi-a răspuns: ,,un copil care moștenește o casă gata făcută, o poate prețui la fel ca și cel care a muncit din greu la ea, care a sacrificat luni și ani s-o construiască?  Nu. Pentru copil, e doar o casă. Pentru cel care a construit-o e întruchiparea visului și efortului lui, e parte din sufletul și din viața lui. Nu poți iubi cu adevărat un lucru pentru care n-ai sacrificat nimic”.  
Din păcate, noi, cei care ne-am născut având toate drepturile, habar nu avem ce înseamnă lipsa lor. Deocamdată...
De aceea nu le prețuim și nu știm să luptăm pentru ele.
Iar când vom învăța, s-ar putea să fie prea târziu...