Jenant, miseilor! / Dreptatea lor

Cred ca aveam vreo 12 ani cand l-am auzit prima data pe B. anuntand dezastrul. Stateam in curte, la bunici si ma jucam cu fetele din vecini. M-am oprit din pieptanat papusi din cauza vocii groase si intonatiei lui B: „o sa vina vremuri grele, o sa vedeti. N-o sa aiba oamenii ce manca, o sa ne intoarcem la mamaliga. Si n-o sa mai avem incredere in nimeni. La ce o sa ne foloseasca libertatea de a vorbi daca n-o sa ne asculte nimeni? Si la ce o sa ne foloseasca libertatea de a alege, daca n-o sa avem pe cine alege?”. De atunci, am auzit de multe discursul lui B. De fiecare daca cand se implineau o parte din „previziunile” lui, zambea triumfal si intreba: „Iti amintesti ce ti-am spus? Ti-am spus eu ca asa va fi?”. Zilele trecute, l-am intalnit si mi-a amintit din nou de discurs intreband retoric: „Ti-am spus eu?”. Inutil sa-l fi intrebat de ce n-a facut nimic, vreme de 15 ani ca sa „opreasca dezastrul”. Sau macar sa incerce. Inutil, pentru ca noi, romanii, avem, ca si B., instinctul de a avea dreptate. Nu conteaza ca verdictul nu ne convine. Schimbarea scenariului e mai putin importanta decat triumfalul: „ti-am spus eu”. Toti, sau aproape toti, trebuie sa stim ca am avut dreptate si trebuie sa ni se dea dreptate. Noica isi imagina cruci pe care scrie: „Aici odihneste unul care a avut dreptate” si „aici odihneste unul care n-a avut dreptate”. Culmea e ca ambele variante sunt corecte. P.S. Nu incercati sa ma contraziceti spunand ca avem alte „instincte” mai puternice: mandria, demnitatea sau macar instinctul de supravietuire. Nici ca nu asteptam dezastrul multumindu-ne sa spunem la sfarsit „ti-am spus eu”. Nu incercati. Pentru ca am dreptate. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro