jenant, miseilor!: Doi timpi si niste zdrente

Avem timp sa asteptam sa se schimbe lucrurile si nervi sa mai speram ca onoarea, oricat de prafuita, poate face asta. Avem timp sa urmarim telenovela lui Dom’ Costel si nervi sa ne amagim ca o demisie schimba lucrurile. Avem timp sa buchisim penibilele masuri anti-criza ale Guvernului Boc si nervi sa credem ca, printr-o minune, cineva va striga ca suntem la camera ascunsa, dupa care ne va prezenta adevaratul program anti-recesiune. Avem timp sa citim rapoarte de justitie si nervi sa mai zambim la sintagma „Justitia e oarba”. Avem timp sa ne contram pe tema modificarii codului penal si nervi sa ne imaginam ca, intre pedepsele pentru demnitari, ar putea fi introdusa obligatia purtarii unei pancarte, dupa modelul Dom’ Costel, pe care sa stea scris: „Sunt o zdreanta. Nu faceti ca mine, am facut o greseala cu domnu’ alegator”. Avem timp sa asteptam gratieri prezidentiale pentru batrane aruncate dupa gratii pe nedrept si nervi sa ne mintim ca un act de clementa poate lua inapoi lacrimi, usi de fier trantite, zile, nopti, vieti, sperante, plansete innabusite. Avem timp sa citim despre eroi si nervi sa ne imaginam o Romanie in care ei nu vor trai din ajutor de somaj si nu vor fi condamnati la nepasare. Avem timp sa urmarim discursuri politice, dezbateri sterile si nervi sa speram ca, intr-o zi, ceea ce spun politicienii va avea legatura cu viata noastra. Avem timp sa citim despre romanii din Italia si vizitele guvernantilor romani in peninsula si nervi sa ne revoltam ca, intr-o Europa guvernata de principiul tolerantei, se intocmesc rechizitorii pentru o intreaga natiune. Avem timp sa cautam pe harta Basarabia si nervi sa rostim obsesiv: „E pamant romanesc”. Avem timp sa asteptam normalitatea si nervi sa ne intrebam daca nu cumva coruptia, nepasarea si umilinta au fost ridicate la rang de normalitate pentru clasa politica. Stop. Am avut si eu timp si nervi pentru toate astea. Numai ca am invatat ca nu-i de ajuns sa asteptam sa se schimbe lucrurile. Am invatat ca oamenii nu se schimba fundamental in viata. Ca inactiunea nu te face mai putin vinovat. Ca suntem la fel de responsabili ca si cei pe care ii blamam pentru ce a devenit Romania. Ca, uneori, nu-i suficient sa insinuezi, ci trebuie sa vorbesti raspicat. Am invatat ca, surprinzator, mai am timp sa repet: sunteti jenanti, miseilor, si nervi sa sper ca un editorial poate schimba ceva. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro