Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Jenant, mișeilor! / Din învăţăturile ÎPS Justinian
Nu întâmplarea, nici hazardul sau destinul, ci cu îngăduința lui Dumnezeu, sau cu puterea și cu voia lui Dumnezeu se fac toate câte se fac în cer și pe pământ, în viața oamenilor sau în istorie, omului lăsându-i-se libertatea de decizie, voința liberă. Liberul arbitru fiind un dar deosebit de important pe care Dumnezeu l-a dat omului. Lăsându-i decizia, voința liberă, Dumnezeu i-a dăruit omului libertatea de a decide, dar și responsabilitatea pentru tot ce face. Decizia dreaptă sau bună, care-I este plăcută și dorită de Dumnezeu, este răsplătită cu darul suprem: îndumnezeirea, slava și fericirea veșnică, pe când răul este pedepsit cu nefericirea veșnică. Aceasta este cu atât mai grea cu cât, cel ce cade în ea, într-o nefericire veșnică, este conștient că el este vinovat pentru nefericirea în care se află. De această stare – Dumnezeu prin Iisus Hristos și prin Biserica lui Iisus Hristos – se luptă să-l mântuiască pe om.
Providența este prezentă pretutindeni în viața omenirii. Iar această prezență este dovada iubirii pe care o are Dumnezeu față de oameni. Iubitor de oameni este Iisus Hristos – negrăită este această iubire față de neamul omenesc. Amin. Amin. Amin!
Creația cea dintâi – Cerul – adică puterile cerești, sau, mai exact, o parte din cetele îngerești, au abuzat de slava și libertatea pe care le-a dat-o Atotstăpânitorul, Cel Veșnic, Cel Bun, Cel Drept. Abuzând de darul libertății primite de la Dumnezeu, creatura cea dintâi a început să se întunece, mândrindu-se. Și prin acest păcat, el, Lucifer, a strigat: îmi voi pune scaunul mai presus de Cel Prea Înalt!
În acel moment puterile cerești s-au dezechilibrat, au pierdut voința liberă, au pierdut marele dar pe care-l primiseră de la Cel Prea Înalt, și au căzut din strălucita libertate în robia timpului și a spațiului. În acel moment, puterile cerești au început să se prăbușească, făcând să apară la nivelul creației o pată, o gaură neagră, spre durerea Creatorului.
Acesta este începutul răului, care nu este altceva decât lipsa binelui, așa cum întunericul nu este altceva decât absența luminii.
Destinul, hazardul, întâmplarea – toate acestea sunt mari absurdități pentru o rațiune omenească luminată de har și credință în Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, care este Lumina, Calea, Adevărul și Viața pentru întreaga omenire. Amin!
Fragment din cartea „Reflecţii” V