Jenant, mişeilor! / Dezvăluirile unei clarvăzătoare. Eu

Dedicaţie specială: Procurorului general al României, Tiberiu Niţu

Bonus: Tuturor procurorilor din România care poartă doliu după OTV, îl citesc pe Marx şi Lenin sau nu folosesc termenul „aranjat” referindu-se la vestimentaţie, păr sau obiecte de decor

Pentru început, vreau să vă felicit. Vă urmăresc activitatea cu deosebită atenţie şi interes. Vă văd la ştirile de ora 8 cum o căutaţi pe Elodia, vă văd la ştirile la ora 13 cum vă certaţi pe posturi, vă văd la ştirile de la ora 19 cum chemaţi la audieri câte un potentant al zilei. După ora 20, nu vă mai văd la televizor, dar citesc pasaje din interceptările voastre, din dosare aflate în cercetare şi chiar din dosare neîncepute.

Sincer, vă compătimesc. Trebuie să fie extrem-extrem de greu să vă faceţi treaba atât de bine şi să aveţi grijă ca acest lucru să se vadă şi pe camerele de luat vederi.

Sigur, vă apreciez pentru multe lucruri. Dar totdeauna m-a fascinat creativitatea şi imaginaţia de care daţi dovadă. Totdeauna veniţi cu inovaţii, cu lucruri care surprind. După cazurile cu politicieni şi bătrâne băgate la puşcărie, credem că v-aţi atins maximul de potenţă. Iertaţi-mă, v-am subestimat.

După ce am văzut cum o căutaţi voi pe Elodia prin pădurile indicate de clarvăzătoare, chiar am rămas fără replică.

De aceea, apreciind tendinţa continuă de inovare şi perfecţionare bla-bla-bla, vreau să vă vin în ajutor.

După ce am văzut ştirea, sunt convinsă că şi eu am puteri de clarvăzătoare. Şi, de aceea vreau să povestesc, pe scurt, revelaţia pe care am avut-o. Se făcea că, o doamnă, legată la ochi cu o eşarfă, era batjocorită de o ceată de profitori, corupţi, imorali şi jegoşi, care, din când în când, îi schimbau culoarea eşarfei în funcţie de culoarea de pe reverul lor. Apoi o învârteau în cerc, ca şi la Baba-oarba şi îi arătau pe cine să înhaţe. Sigur, din când în când, doamna mai greşea. Nimerind pe altcineva, dar nu se sinchisea niciodată să-şi repare greşeala. Ba mai mult, susţinea sus şi tare că e independentă şi că nimeni nu o împinge de la spate. Sigur, această revelaţie s-ar putea să nu aibă nicio legătură cu voi.

Deşi, am văzut clar numele doamnei. Iar drumul profitorilor care o controlează, deşi iniţial larg, neted şi lin, ducea, mai devreme sau mai târziu, într-un singur loc: în puşcărie. Acum vă las, fiţi fericiţi, veseli şi telegenici. Ca o clarvăzătoare ce sunt, ştiu că o să vă supăraţi, simţindu-vă jigniţi şi ridicând din sprâncene: „Cineeeee, nooooooooi? Niiiiiici vorbăăăăăăăă”. Dar până data viitoare vă trece.

Clarvăzătoare în devenire