Jenant, mişeilor! / Despre putere, cu o slăbiciune

Am renunţat aproape total la televizor de doi ani. Dar în seara aceea, poate de la ploaie, de la oboseală sau din reflex, am început să butonez telecomanda. M-am oprit la o crainică blondă care vorbea apăsat şi rar -deh obsesia lui „politicaly corect”- accentuând cu tonul unei sentinţe definitive cu pretenţie de adevăr absolut, fiecare cuvânt. Repeta obsesiv: „cel mai puternic om din...”. Mi-am amintit de ce renunţasem la televizor. Şi      mi-am amintit de o poveste relatată de prinţul Vladimir Ghika, un om de excepţie, cu o cultură impresionantă, numit, în glumă, de Papa Pius al XI-lea, „marele vagabond apostolic”.

Monseniorul a cunoscut toată elita culturală şi religioasă a lumii interbelice, dar, la sfârşitul vieţii, întrebat care este cel mai puternic om pe care l-a cunoscut, a vorbit despre un tânăr de 14 ani, care suferea de o boală rară. Era imobilizat la pat şi hrănit de mama lui. Fiecare mişcare îi provoca dureri înfiorătoare. Auzind de el, prinţul l-a vizitat. Iniţial, tatăl său, l-a avertizat pe Ghika că îl aruncă pe geam dacă intră în casă. Prinţul a intrat. Şi a tot revenit vreme de doi ani. Îi povestea tânărului despre alţi bolnavi pe care îi vizita şi se ruga împreună cu el.

Băiatul se aşeza cu un efort incredibil în genunchi şi se ruga o oră-două, plângând de durere şi de milă pentru cei suferinzi. Era convins că rugăciunea, dragostea şi suferinţa pusă în slujba altora îi vor ajuta. Şi i-au ajutat. Se spune că rugăciunile lui au vindecat bolnavi incurabili, care şi-au revenit ca prin minune. Pentru el nu cerea niciodată vindecare. Nici altceva. El nu avea nevoie de nimic.

Avea 40 de kg şi un trup firav, pe care nu-l putea folosi. Dar era cu adevărat puternic, pentru că nici boala, nici durerea, nici egoismul (de ce să mă rog pentru alţii, când suferinţa mea e mai mare? Pentru mine se roagă cineva?), nici nedreptatea (am numai 14 ani, ce am făcut să merit o asemenea povară?), nu l-au învins. A murit la 16 ani, aşa cum a trăit: zâmbind printre lacrimi.

Când o să vorbească o crainică blondă despre el, o să reîncep să mă uit la televizor.