Jenant, mişeilor! / Despre justiţie şi cântare

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi ?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame.

Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia. N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat: „Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare”.

„Să-mi fie iertat - zise ţăranul - dar sunt nevinovat”. „Cum îndrăzneşti să minţi ? - sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideţi pe acest şarlatan, care a încercat să mă păcălească!”. „Aşa este, omule?”, spuse atunci judecătorul. „Este untul acesta al tău ?”. „Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastă, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care - zice el - are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am?”. Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de gr. Încă din comunism, românii şi-au stricat „cântarele morale”.

Cântărind, în doza în care primim şi vedem în societatea de azi cinstea, onoarea, dreptatea şi bunul-simţ, ajungem să strigăm unii la alţii că suntem înşelaţi. Un amestec de acuze în care fiecare joacă deodată şi rol de vinovat şi de nevinovat. Mi-am amintit de povestea asta săptămâna trecută, în timp ce citeam cu uimire „verdictul” dat de CSM în cazul lui Puric şi al altor jurnalişti care se arătaseră indignaţi că un Mitropolit e plimbat în faţa camerelor pe treptele DNA, deşi era chemat doar ca martor într-un dosar care viza cărţile scrise în penitenciar de diverşi potentaţi ai zilei, fapt interpretat de magistraţi că sunt „de natură să afecteze încrederea în corectitudinea şi eficienţa activităţii DNA, prin crearea percepţiei publice că procurorii acţionează în mod abuziv, fiind instrumentul unor interese oculte care urmăresc distrugerea ţării”.

Reacţia vine după ce recent a fost dat publicităţii un barometru de opinie care arată că încrederea românilor în justiţie a scăzut cu 13% într-un an. N-o să intru în detalii juridice. În principiu şi tabăra care susţine că „nimeni nu e mai presus de lege” şi cealaltă care susţine că orice om are dreptul la imagine, chiar dacă ar fi inculpat, darminte martor, are dreptate. Evident, nu cred că un martor trebuie plimbat la DNA în văzul presei, pentru că nu ăsta e scopul audierilor. Dar problema cred că e alta.