Jenant, miseilor! / Despre ipocrizie si alti demoni

In cronicile aztece, semnul pentru „sange” e inlocuit adesea cu semnul pentru „piatra pretioasa” sau cu cel pentru „floare”. In Romania de azi nu vorbim despre sange, deh, uram violenta. Dar inlocuim totul cu zambete si cuvinte frumoase care au musai floricele si inimioare pe “i”. Logica e simpla: nu conteaza ce faci, ci ce li se pare altora ca faci. Nu conteaza ce spui, ci ce inteleg altii. Cineva spunea ca ipocrizia este intotdeauna rasplatita si totusi, numai un sinucigas social nu urla in gura mare, ori de cate ori are ocazia, ca uraste ipocrizia. Ne oripilam la stirile de la ora 5, dar am lasa oricand in strada un batran caruia i s-a facut rau de la foame. Ne deranjeaza cand strainii ne fac “neam de violatori si hoti” desi noi le-am spus, de cate ori am avut ocazia in plimbarile prin strainatate, ca Romania e o tara de rahat. Dam premii si ridicam osanale de cate ori vreun roman e bagat in seama in strainatate sau castiga vreun premiu, dar cand sunt in tara ii condamnam la umilinta si ne repezim sa-i punem la ghilotina cuvintelor: «ce dracu mai vrea si asta?». Ne place sa vorbim de tolerenta si solidaritate, dar ne bucuram de cate ori da faliment vreun bogat, ramane somer vreun vecin care avea masina mai tare decat noi sau divorteaza colegul care ne-a furat gagica in liceu. Teoretic, suntem profunzi si intelepti, dar n-am primi niciodata un sfat de la un tip cu paltonul rupt, n-am cataloga drept inteligenta o tipa cu fusta scurta si decolteu, n-am face afaceri cu cineva care conduce o masina modesta si n-am spune in gura mare ca o tipa cu ochelari si fusta lunga e usuratica sau un licentiat e prost. Avem, tot teoretic, modele adevarate, ascultam toti Mozart si il citim pe Kant, dar in secret ascultam manele in casti si il admiram pe Guta. Trambitam intruna ca mancam sanatos, dar stam la cozi la fast-food-uri si rontaim sub plapuma cipsuri si ciocolata. Suntem lasi, grabiti in goana de a arde etape, nesinceri si lipsiti de onoare, dar pretindem ca avem dreptul la a unsprezecea porunca: „sa nu minti”. Uram, dar spunem ca iubim, renuntam dar spunem ca speram, ne doare-n cot dar spunem ca ne pasa. ªi culmea e ca si tine si nici nu ne deranjeaza. Daca ar trebui sa folosim mai des „sange”, cronicile noastre ar fi pline de spatii lipsa. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro