Jenant, mișeilor! Deficit de logică

Dacă Statul Român ar fi o companie, ar fi închis și falimentat demult. Spunea cineva că dovada supremă că România e o țară bogată e faptul că e furată grosolan și condusă prost de 35 de ani și, cu toate astea, tot mai este ceva de furat și de risipit.

Lăsând la o parte tragedia proastei gestionări a banilor publici, care a devenit blestem național, problema deficitului e pe cât de gravă pe atât de tragicomică. La fel ca și anul trecut, guvernanții schițează măsuri de austeritate pe final de an. Inutil, evident, pentru că problema de fond rămâne. Mediul de afaceri este de foarte mult timp în alertă și toată lumea se pregătește de impact iminent anul viitor, când alegerile vor fi trecute. Și, totuși, cât poți jupui mediul de afaceri? E clar că niciodată nu va putea produce sectorul economic, slăbit și el după numeroasele crize, atât cât are nevoie Guvernul ca să susțină un aparat public birocratic și gonflat și toate furăciunile din bani publici. În ciuda optimismului exagerat și nesusținut și a promisiunilor deșarte, aparatul public tot crește, ajungând la aproape 1,3 milioane de posturi. Dacă adăugăm și numărul pensionarilor, ajungem la aproape numărul de salariați care a atins și el cifra record de 5 milioane anul acesta. Or, salariile din sectorul bugetar sunt aproape duble față de cele din sectorul privat. Și atunci? Cum să susțină mediul de afaceri asemenea cheltuieli?

Întrebat recent despre semnalele de alarmă trase de o agenție de rating cu privire la deficit, ministrul de finanțe a răspuns halucinant că acestea denotă „încredere”. Pe același principiu, proasta gestionare a resurselor publice înseamnă „responsabilitate”, iar jupuirea mediului de afaceri înseamnă „susținerea economiei”. O fi politica invers, dar, totuși, România suferă și de deficit bugetar, dar mai ales de deficit de logică.