Jenant, mișeilor! / De la Steinhardt citire

·„Admițând că slăbiciunile noastre ne sunt date, ne putem da singuri tăria, care-i o strunire a slăbiciunilor noastre. Trebuie să fii întotdeauna mai tare decât tine însuţi, la drept vorbind nici n-ai vreo altă îndatorire morală. Tăria unui ins este pe măsura slăbiciunii sale. Nu e tare decât fiindcă e şi slab şi e mai tare decât slăbiciunea sa, şi cu cât e slăbiciunea mai mare cu atât e mai mare şi tăria, numai s-o domini, cât de puţin. Forţa morală, oricât de slabă ar fi, nu constă decât în a fi mai tare ca tine însuţi... Tăria morală a cuiva e pe măsura nevolniciilor sale; tăria mea morală e direct proporțională cu nevolnicia morală care mă pândește.”

·„De vreme ce individul nu are putere decât asupra limbajului că nu poate ieşi din el şi comunica decât prin el - zice Brice Parain - ce poate face? N-are încotro, trebuie să vorbească. Prin cuvinte se afirmă adevărul, prin cuvinte se pot aduce liniștea şi fericirea.
Acțiunile nu sunt şi ele decât tot cuvinte, căci pot servi numai la afirmarea adevărului.
Două precizări:
a) Să ai ce spune. De aceea vorbesc rar oamenii care gândesc şi simt. Şi reciproca: «Să taci! Greu lucru când n-ai nimic de spus!» (Michel Corvin).
b) Cuvintele să fie convertibile, ca moneda-hârtie. Pentru cuvinte convertibilitatea e în fapte, nu în aur.”

· De când cu introducerea calculatoarelor în toate domeniile de activitate, trăim un fel de animism maşinist. După ce şi-au prelungit mâna cu ajutorul uneltei apoi cu al maşinii, omul măreşte cu ajutorul maşinii electronice însăşi eficienţa minţii sale. Dar asta nu poate duce la tăgada supremaţiei spiritului; şi nici la trecerea cu vederea a faptului că avem o conştiinţă. Omul percepe că percepe, ştie că ştie, îşi gândeşte gândirea.”