Jenant mișeilor! De la Eminescu citire

„Dar - d-lor! - mi-e rușine să fiu român! Dar ce fel de român! Român care vrea a-și fi însușit monopolul, privilegiul patriotismului și-a naționalităței - așa român de paradă mi-e rușine să fiu. Naționalitatea trebuie să fie simțită cu inima și nu vorbită numai cu gura.
Ceea ce se simte și se respectă adânc se pronunță arareori! Iu­besc poporul românesc fără a iubi pe semidocții și superfi­cialitățile sale.
În suta a XV-a avanscena tea­trului Universului este ocupată de români. Românii sunt popo­rul cel mai însemnat al Europei. Ioan și Matei Corvin în Ardeal, Banat și Ungaria, Mircea și Vlad Dracul în Țara Româ­nească, Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare în Moldova.
Până în suta a șaptesprezecea sub Matei Basarab românii erau relativ unul din popoarele cele mai culte din Europa și incomparabil mai cult decât germanii sau ungurii, tot astfel în suta a XV-a românii au fost unul din cele întâi popoare militare și războinice. Două state puteau să-i întreacă: Spania și Turcia.
Ca să aibă cineva o idee despre caracterul românilor, trebuie să ție seama de următoarele lucruri: De la 1220 și pân’ la 1818, românii n-au avut nici un fel de cod scris. Un obicei al pă­mântului recunoscut de bu­năvoie de toată lumea, dreptul consuetudinar - Jus valachale cum i ziceau ungurii și polonii acestui complex de datine stră­bune - a regulat viața lor publică și privată în curs de șase secole.
De la 1200 și pân-azi românii n-au avut revoluție politică. Miș­cările lor din Ardeal din secolul trecut se datoresc insu­por­tabi­li­tății condiției lor sociale defi­nită prin Unio trium nationum. A fost o izbucnire de răzbunare a unui popor prea apăsat, nimic mai mult. La 1848 ei s-au ridicat pentr-o cauză cu totul sfântă și legitimă: unitatea monarhiei și existența dinastiei de Habsburg. În țările române n-a fost niciodată mișcare agrară.
Codicile lui Matei Basarab și Vasile Lupu sunt mai mult de drept canonic, pentru regula cle­rului și pentru exercițiul poli­ției morale din partea sfintei noastre biserici.
Viteaz în războaie, muncitor și cinstit în timp de pace, grăitor de adevăr, glumeț și senin, drept și bun la inimă ca un copil, popo­rul românesc nu e capabil nici de trădare, nici de infamie”.

Mihai Eminescu