Jenant, mişeilor / Datoria de a nu vota

Să ne lămurim: nu-mi place Băsescu. Demult. Nu l-am votat în 2009, dar am votat împotriva suspendării lui. Iar în 29 iulie n-o să votez deloc.

E adevărat, a vota e o obligaţie civică şi cetăţenească, dar uneori a nu vota e mai mult decât atât. E o obligaţie morală.

Sincer, aş vrea ca Băsescu să nu mai fie preşedintele României. Dar n-o să legitimez prin votul meu o mascaradă abuzivă care n-are alt scop decât preluarea puterii. Şi nu. Nu cred în scuze de genul „asta-i politica, asta-i România”. Nu. Ăştia sunteţi voi. Eu vă spun nu la vot, ci public: Nu.

Nu poţi suspenda un preşedinte acuzat de încălcarea Constituţiei, încălcând Constituţia.

Nu poţi acuza de accese dictatoriale şi abuz de putere, instaurând dictatura şi acaparând, prin orice mijloace, puterea. Nu poţi face apel la linişte provocând scandal.

Nu poţi urla că statul de drept e în pericol, punând în pericol statul de drept. Nu poţi acuza că au pătat imaginea ţării, în timp ce pătezi imaginea ţării şi presa internaţională vuieşte de matrapazlâcurile tale.

Nu poţi acuza că justiţia e aservită, încercând s-o aserveşti.

Nu poţi vorbi de manipulare în timp ce manipulezi.

Nu poţi considera că România ţi se cuvine ţie pentru că ai majoritate parlamentară.

Nu poţi fi depozitarul speranţelor unui popor şi să-ţi baţi joc de ele.

Nu poţi jura „Aşa să-mi ajute Dumnezeu” şi să dormi liniştit.

Nu poţi înlocui o mişelie cu o altă mişelie.

Sau poţi. Dar atunci trebuie să ai curajul să recunoşti: DA, sunt un mişel.