jenant, miseilor!: Dati-ne ceva de crezut!

Nu-mi place sa vorbesc despre criza de valori de cand s-au apucat tot felul de personaje, gen Radu Duda, sa puna diagnostic constiintei nationale. Dar, de o vreme, m-am apucat sa fac un mini-sondaj de opinie, sa deslusesc in ce mai credem astazi. Asa, am ajuns sa concluzionez ca, in afara de Dumnezeu, noi, romanii, nu mai credem cu tarie in nimic. Am crezut in Tara. Dar intr-o Romanie care promoveaza personaje gen Nikita, Becali, Simona Sensual si in care circul si minciuna au fost ridicate la rang de traditie nationala, multora dintre noi ne-a ramas doar o Romanie personala. O Romanie tacuta, nemediatizata, in care ne-am adunat eroii si valorile care ne mai pot face s-o iubim. Am crezut in libertate si democratie. Dar, dupa Decembrie 1989, am invatat ca libertatea si democratia pot sa duhneasca a prost-gust, circ si mahala. Am crezut intr-un viitor in „marea familie europeana”, dar perioada post 1 ianuarie 2007 ne-a demonstrat ca Uniunea Europeana, „propovaduitoarea” tolerantei, poate inchide ochii la discriminarile etnice din Italia si ca mult-trambitatul ajutor pentru „rudele sarace” ale UE este mult mai mic decat contributia noastra. Am crezut in alegerile libere si in puterea de a schimba lucrurile prin vot. Dar, de o vreme, am inteles ca singurul slogan sincer ar fi cel al politicianului din Croatia: „O sa fur cat pot!”. Am crezut in normalitate. Dar, de o vreme, am inteles ca in Romania, anormalul este de fapt normal si ca, probabil, starea de normalitate a poporului roman inseamna jaf din banul public, delatiune, minciuna si inselatorie. Am crezut in puterea de a schimba lucrurile. Dar cum poti sa lupti pentru bun-simt, onoare, torenta, bunatate sau afectiune? Am crezut in inteligenta. Dar, intre timp, inteligenta este asociata cu o diploma, fabricata de multe ori „pe banda rulanta”, contra unor teancuri de Euro. Am crezut in onoare si patriotism, dar in afara de o mana de oameni, niste militari si cativa veterani de razboi sau detinuti politici, nu cred ca ar mai fi cineva dispus sa-si jertfeasca azi viata, sanatatea, tineretea pentru Tara si Neam. Am crezut si eu in toate astea. Astazi, mai cred doar in Dumnezeu, in Romania mea, in onoare si, uneori, in puterea de a schimba lucrurile. Si mai cred ca avem mare nevoie de ceva sau cineva in care sa credem. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro