Jenant, mişeilor! Curaj

„Ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? Care e chezaşul sigur?
Numai unul: curajul fizic al indivizilor. Şi regina Victoria şi regele Eduard VII - daţi drept pilde de monarhi constituţionali - au încercat să înlăture din funcţia de prim-ministru persoane pe care nu le agreau.
Solidaritatea de nezdruncinat a partidelor politice i-a pus, cu multă politeţă, în poziţie de şah-mat.
Acestea au fost cazuri cînd se cerea numai fermitate. În altele, mai grave, garantul care nu dă greş este doar curajul fizic în faţa morţii. Marile spirite au aflat adevărul acesta (elementar, se cere însă atenţie) de
mult. Spre pildă: Descartes: Toate greutăţile provin din faptul că-ţi lipseşte curajul. Henry de Montherlant: Curaj! Ne întoarcem mereu la cuvîntul acesta: curaj!
Saint-Just: Împrejurările nu sunt dificile decît pentru cei ce se dau înapoi în faţa mormîntului lor. Fr. Rauh: Oricare ar fi morala socială, nu trebuie oare să fii curajos?
Cui zice că iubeşte libertatea ar trebui să i se poată aplica vorbele pronunţate de o actriţă franceză din secolul XVIII (Sophie Arnould) în prezenţa
căreia un bătrîn general (nu auzea bine) repeta întrebător cuvîntul rostit de ea: Cum? Fri­că?... Actriţa către un valet: Adă repede un dicţionar, am folosit ­un cuvînt de care domnul gene­ral n-a auzit.
Cel mai clar e însă Brice Parain, definitiv: Dacă vrem să fim liberi, nu trebuie să ne fie frică de a muri, asta-i tot.
(Corneille o fi fost grandi­loc­vent şi melodramatic, dar drept constituţional ştia).
- Deviza revoluţiei franceze (rămasă şi a republicii), aşa cum o cunoaşte astăzi lumea (libertate, egalitate, fraternitate) este falsă şi trunchiată. Deviza
integrală a revoluţiei era alta - şi deosebirea este ca de la cer la pămînt: libertate, egalitate, fraternitate sau moarte.
Cele două cuvinte escamotate reprezintă deplorabila mutaţie intervenită de la curaj şi un sentiment tragic şi eroic al exis­tenţei la birocratica formulare a unui vag principiu de dragul căruia nimeni nu-i gata să-şi pună pielea la saramură.
Drumul, zice Peguy, e mereu de la mistică la politică.
Libertate, egalitate, fraternitate este o simplă lozincă, iar revo­luţia franceză a fost o catastrofă; libertate, egalitate, fraternitate sau moarte este însă cu totul şi cu totul altceva, un gam-aiulers barthian: e o hotărîre în faţa că­reia orice adversar se înclină, admirativ, cu deosebit respect.”

Nicolae Steinhardt