Jenant, mișeilor! / Cu oile noastre

Foarte rar, în societatea românească, emanaţiile prostiei pure şi cele mai înalte explicaţii academice s-au întâlnit într-un „cocktail” de senzaţiei la fel ca în scandalul „oaia, brand de ţară”. N-o să scriu despre istoria oii, nici despre prostia lui Daea, dar cred că noi, românii, avem o problemă se­rioasă la capitolul brand de ţară. România a avut tot atâtea branduri tu­ristice câte conduceri s-au perindat pe la ministerul turismului. De la Dracula la Hagi, nicio strategie nu a dat rezultate şi toate au fost abandonate chiar dacă s-a cheltuit un purcoi de bani pentru ele. Şi, în firul logicii dâmbo­vi­ţene, mă aştept ca după frunză şi oaie să punem pe steag un caş. Sincer, pentru că ţin la ţărişoara mea, m-am gândit să le trimit guvernanţilor o scrisoare cu câteva idei de brand. Pentru Parla­ment, s-ar putea păstra negreşit sigla cu oaia, iar sub ea să stea scris cu litere de-o şchioapă „Ca oile”.
De fapt, „oaia” ar merge şi la Guvern, cu un slogan de Janko Bucar: „Nu fiţi oaia neagră, pentru că puteţi deveni mielul de sacrificiu”. Pentru preşedin­ţie, sub sigla oii, ar merge un aforism celebru: „Înaintea oilor trebuie să meargă un cioban, nu tot o oaie”. Chiar şi clasei politice româneşti i s-ar potrivi oiţa, cu sloganul „Deștept ca oaia și viclean ca măgarul”.

Pentru DNA, în loc de oaie, ar trebui pus lupul dacic, că deh, merge şi sloganul „lupul paznic la oi”. Iar pentru domnul Daea, o mioriţă cu dedicaţia: „Oaia se duce la scai, nu scaiul la oaie”.