Jenant mișeilor! Criza de bunătate

Nu degeaba se spune că vremurile de criză ne dezvăluie cu adevărat personalitatea. În război, în vremuri de foamete și frică, atunci când fiecare luptă pentru propria supraviețuire, „filtrele” și „măștile” dispar. Rămânem „goi”, „adevărați”, du­reros de sinceri, instinctivi și slabi. Iar în aceste zile, genera­țiile noastre „necălite” de vremuri, care intră în depresie dacă pică o zi facebook-ul, au arătat încă o dată cât mult ne-a dis­tanțat, nu fizic, ci sufletește, pandemia. Speriați, egoiști, dis­perați, căutăm mereu sprijin undeva. Dar majoritatea nu unde trebuie. La fel ca la debutul pandemiei, săptămâna trecută, curgeau mesajele de genul „hai cu starea de urgență”. Pentru că, în mintea noastră, astfel de „soluții” ne oferă confortul psihic. Lăsând la o parte bănuielile tot mai mari că românilor le place de fapt dictatura, ceea ce m-a șocat a fost mesajul dezlăn­țuit al unei românce pe pagina rovaccinare, care era supărată că nevaccinații îi iau ei poten­țialul loc la ATI! Sigur, un astfel de comentariu are multe lacune de logică, din toate pers­pectivele, dar șocant e faptul că unii români ar „închiria” probabil un loc la ATI, dacă s-ar putea, așa cum unii închiriază locul de parcare. Și mai șocant e că, devenind cu toții „contabili” care numără infectații și morții, „specialiști” care expli­că ceea ce nici Fauci nu știe etc, am uitat să fim ceea ce ar trebui să fim de fapt: oameni. Așa că nu criza economică, nu cea sanitară, nu cea politică sunt cele mai grave. Ci criza de bunătate și milă.
Crizele de tot felul vor trece, dar în urma lor nu vor rămâne doar morții pandemiei, ci și „morții-vii”, oamenii cărora frica, egois­mul și răutatea le-au „ucis” sufletul. Și pentru asta nu vor putea cere nici stare de urgență, nici vaccinuri, nici medicamen­te. Ci doar milă și iertare.