Jenant, mişeilor! / Civilizaţie

Ne-am obişnuit să punem semnul egal între Occident şi civilizaţie. Considerăm că orice stat vestic are un plus de cultură, civilizaţie, democraţie şi „europenism”. Un clişeu modern „născut” din prost-înţeleasa modestie a poporului român sau sentimentul de inferioritate pe care ni-l cultivăm constant după 1989.

E drept, suntem în multe privinţe „ruda” săracă a europenilor, dar nu suntem neapărat şi cea mai necivilizată.

Săptămâna trecută, ştirea arestării lui Dumitru Nan de către autorităţile norvegiene, fără niciun motiv şi nicio sentinţă în acest sens, după ce familia şi-a recuperat copiii de la Barnevernet-ul (Serviciul de Protecţie a Copilului) norvegian, a făcut furori. Culmea, Norvegia este un exemplu de prosperitate, democraţie şi, da, civilizaţie. Sau cel puţin aşa suntem învăţaţi să credem.

Apoi, am citit povestea unei românce angajate în Italia, căreia copiii familiei în care muncea îi spuneau „sclava noastră”.

Apoi m-am gândit la milioanele de europeni care se tem să meargă noaptea în cartiere rău-famate, la cei care trăiesc cu frica atentatelor la fiecare drum cu metroul sau avionul, sau la cei care ştiu că soţiile lor ar putea fi violate de imigranţi.

În acest context, cred că satele maramureşene în care te poţi plimba liniştit la orice oră, în care oamenii îşi pun mătura în uşă când pleacă de acasă şi ştiu că nimeni nu-i jefuieşte, în care oamenii primesc în casă orice străin şi-l omenesc cu un pahar de ţuică şi o felie de slană, în care oricine este integrat şi ajutat, în care oamenii se salută chiar dacă nu se cunosc, ar putea da lecţii de civilizaţie Occidentului.