Jenant, mişeilor! / Ce-şi doresc politicienii / candidaţii?

Iniţial am vrut să scriu despre femei şi ce-şi doresc ele. Dar mi-am dat seama că n-ar fi corect să nu scriu şi despre bărbaţi. Şi-apoi, de ce să nu scriu şi despre românii în general? Şi pentru că românii se pricep cel mai bine la politică, de ce să nu scriu ce-şi doreşte electoratul?  Dar candidaţii, care se pregătesc de lansări şi campanie, ei ce-şi doresc? Aşa că, în loc de o rubrică, am decis să scriu un serial de cinci. Şi pentru că mereu „fur” din finalul cărţilor, o să încep de coadă la cap. Aşadar, ce-şi doresc politicienii/candidaţii?

* Îşi doresc un electorat suficient de educat şi deştept încât să-şi dea seama că promisiunile contracandidatului lor sunt minciuni şi gogoşi electorale, dar suficient de neinstruit şi uşor de manipulat încât să le creadă pe ale lor.

* Oficial, îşi doresc cu toţii dezbateri pe idei, proiecte, pace, linişte şi discuţii civilizate. Neoficial, ştiu toţi că nicio campanie nu se câştigă pe idei, ci pe sentimente. Aşa că, nu-şi doresc să construiască programe şi platforme, ci imagini, holograme care să ne convingă că ei sunt „împotriva” a ceva sau a cuiva, ştiind că românii nu votează cu cei care sunt „pentru ceva”  ci „împotriva a ceva”.

* Tot oficial, urăsc cu toţii, din răsputeri corupţia, dar în general acest sentiment nu se răsfrânge şi asupra obiectului ei: şpaga. Şi da, sunt fani DNA, dar numai când îi cercetează pe alţii.

* Îşi doresc, desigur, o presă independentă. Suficient de independentă încât să scrie despre toate matrapazlâcurile adversarilor politici, dar, în acelaşi timp, destul de „dependentă” încât să nu scrie despre ei decât ce le transmit prin comunicate.

* Îşi doresc desigur ca lumea să meargă la vot. Bine, cei care votează pe bază de mită electorală nu e obligatoriu, nici cei care îşi anulează votul în semn de protest, nici cei care votează cu contracandidaţii. De fapt, pot merge la vot doar cei care îi aleg pe ei.

* Îşi doresc desigur mai mult, mai bine în toate domeniile şi în toate modurile posibile. Dar îşi doresc ca electoratul să nu ceară prea multe detalii despre asta, pentru că, în general, habar n-au ce şi cum o să facă.

* Şi da, cu toţii spun că şi-ar fi dorit să rămână oameni simpli, anonimi şi că orice postură publică presupune (adevărat) sacrificii pe care le fac, bineînţeles, de dragul nostru, al cetăţenilor. Culmea, după ce sunt aleşi, „dragul cetăţean” nu merită nici „sacrificiul” unui minut de audienţă.