Jenant, mişeilor! / Ce-şi doresc alegătorii?

Îşi doresc candidaţi suficient de bogaţi încât să nu fure şi destul de săraci încât să fie sau să pară cinstiţi.

Îşi doresc aleşi inteligenţi, culţi şi manieraţi, dar îi votează mereu pe cei care ştiu să fie populari, să spună glume deocheate şi să fie „oameni de lume”.

Îşi doresc să gândească liber, să aleagă liber, să vorbească liber, dar adoră să-şi pună libertatea la picioarele unui candidat sau lider de opinie şi să se lase manevraţi de ei.

Le place să pozeze în „super-cetăţeni” cu simţ civic şi responsabilitate, dar adoră să-şi negocieze votul pe pomeni electorale.

Le place să vorbească despre politică şi da, toţi se pricep la ea, dar puţini caută să o înţeleagă şi să se documenteze serios.

Îşi doresc dezbateri pe idei şi platforme program elaborate, dar preferă oricând o petrecere câmpenească cu mici, bere şi muzică lăutărească.

Spun că le pasă de ţară, ştiu ce ar trebui făcut pentru ea, dar refuză categoric să se implice în politică sau măcar să meargă la vot.

Urăsc cu toţii trădarea, laşitatea şi ipocrizia, dar îi iubesc pe trădătorii politici pe motiv că sunt „descurcăreţi”, pe laşi, pe motiv că sunt „diplomaţi” şi pe ipocriţi, pe motiv că „ştiu să fie drăguţi”.

Îşi doresc democraţie şi teoretic, iubesc libertatea, dar le plac nespus principiile comuniste despre egalitate şi solidaritate.

Le place loialitatea, ca principiu, dar îşi schimbă rapid preferinţele electorale şi se dezic repede de cei pe care ieri îi ovaţionau.

Le place adevărul, dar preferă să fie minţiţi frumos.