Jenant, mișeilor! / Ce a fost va mai fi

„Există însă cazuri cînd, datorită rămășițelor burgheze în conștiința oamenilor, a vechilor moravuri, a influențelor pe care le mai exercită concepțiile ostile socialismului, se manifestă une­le fenomene negative în procesul dezvoltării noastre sociale, cum este și tendința de înavuțire a unor persoane, de acumulare de bunuri prin alte mijloace decît prin muncă cinstită. Asemenea interese egoiste, străine eticii societății noastre și principiilor de echitate și justiție socială, nu pot fi  tolerate sub nici o formă. Acumularea de bunuri din venituri neprovenite din muncă este de natură a transforma proprietatea personală într-un instrument de exploatare a muncii altora sau de speculă.” Textul de mai sus nu e un extras din expunerea de motive a pachetului legislativ asumat de Guvern săptămâna trecută, nici vreun fragment din discursul lui Ciolacu sau Ciucă. Deși ar putea fi. Este însă un fragment din expunerea de motive a unei legi care a băgat spaima în români în perioada comunistă, numită legea ilicitului. Atunci, averile care nu puteau fi justificate se impozitau cu 80%, azi cu 70%. Atunci, se pornea de la prezumția că „toți e pui de burgheji”, azi Guvernul pornește de la prezumția că „toți e evazioniști”. Atunci, neputând găsi vinovații, erau pedepsiți toți, in corpore, că deh „mai bine pedepsim 100 de nevino­vați decât să scape un vinovat”. Azi e la fel. Pentru că nu sunt în stare să cerceteze averile ilicite, faptele ilegale, pentru care există cadru legal de confiscare, ne impozitează, taxează și suspectează pe toți. Bine, că sunt ipocriți, mincinoși și rupți de realitate știam. Enervant e că, tot la fel ca și atunci, guver­nanții se plasează în aceeași barcă unde e poporul: vorbesc cu „noi”, zbiară că sunt de partea noastră, se prefac că ne înțeleg! Până la urmă, toate marile nenorociri s-au făcut „în numele poporului”. Când, de fapt, poporul, săracul, a fost mereu ultimul care a aflat și ultimul care a contat.