Jenant, mișeilor! / Care te știi, care te crezi...

Pe oamenii limitați, ca să nu zicem proști, nimic nu-i enervează mai rău decât situațiile care îi dezvăluie în toată ignoranța și lipsa lor de înțelegere.

Elocvent este un episod pe care ni l-a povestit fostul deținut politic și scriitor Marcel Petrișor, petrecut în cumplita închisoare comunistă Jilava, pe vremea torționarului Maromet.

Unul dintre deținuți avea un nume nemțesc, foarte greu de pronunțat pentru torționarii semianalfabeți, așa că Maromet și ai lui intrau în celulă și nu-l strigau pe deținutul respectiv pe nume, ci ziceau: „care te știi, care te crezi că te cheamă cum eu nu pot să pronunț și mă faci să par prost, un pas în față”. Și deținutul era luat aproape zilnic la bătaie din cauza numelui.

Această poveste tragicomică ilustrează perfect ce face prostia când ajunge sus: te ia la bătaie.

Foștii torționari comuniști aveau un război personal cu deținuții, pentru că li se părea că inteligența și valoarea lor morală contrastează prea tare cu prostia și nemernicia lor. Altfel spus, îi făceau să pară proști.

Dacă respectivul nu ar fi făcut un pas în față, torționarii ar fi luat la bătaie întreaga celulă.

Din păcate, astfel de metehne se păstrează și astăzi, doar că mai cizelate și mai garnisite. Dacă statul nu poate stârpi un fenomen, aplică măsuri preventive pentru toată lumea; dacă nu înțelege o situație sau nu o poate rezolva, pentru că îl depășește, aplică sancțiuni sau pedepse pentru toți.