Jenant, mişeilor! / Călătorie

Într-o dimineaţă friguroasă, am auzit o poveste la radio: se zice că doi oameni, unul bogat şi unul sărac decid să plece într-un pelerinaj spre Ţara Sfântă. Primul, cel bogat, îi spune celuilalt că de felul în care pregăteşti o acţiune depinde reuşita ei şi îl întreabă ce are de gând să ia cu el. Săracul îi răspunde că şi-a pregătit doar o sticlă de apă şi o pungă de orez. Celălalt îl ceartă, arătând că el are o lungă listă de lucruri pe care trebuie să le adune înainte de a pleca la drum.

După o vreme, cei doi se întâlnesc din nou. Săracul îi povesteşte ce experienţe extraordinare a trăit în călătoria sa şi apoi îl întreabă pe celălalt ce fel de călătorie a avut. Bogatul îşi pleacă privirea şi răspunde: „eu sunt tot la stadiul de pregătire”.

Morala poveştii era că, dacă te ocupi tu de toate detaliile, nu-i laşi loc lui Dumnezeu să intervină.

Povestea asta mi se pare că se potriveşte perfect „călătoriei” pentru care s-au pregătit acum 26 de ani România şi Polonia. Două ţări foste comuniste, acelaşi blocstart. Azi, Polonia este un exemplu European de forţă economică şi militară, cu investiţii masive în domeniile strategice. România a rămas în coada clasamentelor europene. Asemeni bogatului, de 26 de ani, în loc să parcurgem efectiv drumul democraţiei, ne facem liste, planuri, legi, teoretizăm şi ne imaginăm ce şi cum ar trebui făcut.