Jenant, mișeilor! / Beznă

Mi-e atât de ruşine, încât ar trebui să repet titlul acestei rubrici în cele 2000 de caractere şi să nu mai scriu nimic. O ruşine amestecată cu furie, greaţă, uimire şi o întrebare retorică care revine obsesiv: „Cum, Doamne Dumnezeule, să poată face nişte oameni de stat aşa ceva?”. 
Zilele trecute s-au împlinit 65 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu în sinistra Închisoare din Sighet. În Anul Cen­tenarului, moartea unuia dintre făuritorii Marii Uniri ar fi trebuit să aibă conotaţii speciale, la nivel naţional. Am avut însă curiozitatea (prostească, re­cunosc) să caut numele lui Maniu într-un manual de istorie de clasa a XII-a. Evident, nu apare. Mai mult, toată rezistenţa anti­comunistă din România, cea mai sângeroasă şi demnă pagină din istoria recent[ a României e concetrată într-o treime de pagină. Cam aceeaşi suprafaţă cât a fost alocată explicării detaliate a actului sexual în manualul de clasa a IV-a. Sau poate mai puţin. Pentru că decidenţii consider[ mai important să le explice copiilor de clasa a IV-a cum fac sex un bărbat şi o femeie decât să le spună tinerilor cum a fost plătită cu sânge libertatea de care ne bucurăm as­tăzi, cine sunt eroii şi modelele adevărate ale României.
Cum se poate ca un om ca şi Maniu, care a trăit şi a murit cu o demnitate absolută, să nu aibă loc într-un manual?
Ce îi învăţăm pe tineri în afară de cum să facă sex? Cum e posibilă această perpe­tuare a politicii antinaţionale în toate domeniile şi mai ales în educaţie? Şi cum mama Franţului să-ţi baţi joc în asemenea hal de trecutul şi viitorul acestei ţări? Rezultatele acestei politici se văd deja: liceele sunt pline de mămici sau, mai grav, de tinere care la 16 ani au deja câteva avorturi „la activ”, iar ţara va avea în generaţiile viitoare orice, numai români nu. Pentru că cei mai mulţi dintre tineri nu îşi cunosc identitatea ca neam, şi implicit nu sunt legaţi de ţară.
În mod ironic, la moartea marilor per­sonalităţi închise la Sighet, comuniştii anunţau: „s-a stins becul”. Nu bănuiau că atunci s-a stins şi becul conştiinţei noastre naţionale, lăsându-ne să orbecăim într-o beznă morală şi identitară totale.