Jenant, mişeilor! / Bărbaţi de onoare

În sedinţa din 9 Thermidor anul II, a Convenţiei naţionale, când au fost condamnaţi la moarte Robespierre, fratele lui, Couthon paraliticul şi Saint-Just, celălalt membru al Comitetului de salvare publică se afla la locul său, pe una din băncile cele mai de sus ale amfiteatrului.

Deşi robespierrist, are prieteni mulţi şi este unanim simpatizat pentru caracterul şi purtările lui amabile. Teroristul acesta e om de treabă în relaţiile personale! De altfel, mai mult din prietenie faţă de Robespierre, i-a adoptat politica, nu-i deloc fanatic şi extremist.

După votarea osândei, Le Bas se ridică de pe locul lui, cerând să împărtăşească soarta colegilor din Comitet. Vecinii îl trag de braţ, apoi de pulpanele hainei, făcându-i semn să tacă, în timp ce preşedintele şi ceilalţi deputaţi se fac că nu-l aud. Dar Le Bas strigă tot mai tare. Vecinii îl ţin vârtos de pulpane, îi acoperă glasul cu st! st!, adunarea nu-i dă ascultare, mâini prieteneşti îl apasă pe umeri să şadă. Atunci, Le Bas face gestul care-l trece pentru totdeauna în rândurile eroilor şi oamenilor vii ce n-au făcut degeaba umbra pământului: îşi scoate redingota, lăsând-o în mâinile binevoitoare, şi se repede la tribună pentru a pretinde să fie trimis la eşafod. N-au mai avut încotro. Ce bine ar fi ca politicienii de azi să aibă 1% din onoarea lui Le Bas.

Dar când unul dintre prietenii lor politici e „trimis la eşafodul DNA”, se dezic rapid de cel pe care ieri îl adulau. Nu sunt deloc fan-Ponta, dar nici nu cred în dosarul lui de la DNA. Mă distrează însă inversul „jocului” lui Le Bas aplicat de PSD: agitaţie, părăsirea corabiei, disperarea de a-şi menţine fotoliile şi libertatea. Nimeni nu se ridică, toţi se afundă în scaune, se pitesc, se fac mai mici decât sunt.

Nu cred că Ponta ar trebui să-şi dea demisia din pricina dosarului, beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, sau aşa ar trebui. Cred că trebuie să-şi dea demisia din alt motiv. Pentru că a promis: „Dacă DNA începe urmărirea mea într-un dosar penal, atunci, cu siguranţă, voi demisiona”. Şi pentru că aşa e onorabil. Dar asta n-are cum să ştie. Onoarea e un atribut bărbătesc.