Jenant, mișeilor! / Banalizarea răului

Achitarea torționarilor lui
Gheorghe Ursu și toate abera­țiile aferente unui sentințe revoltătoare nu reprezintă, din păcate, un caz izolat.
Reprezintă o practică. După ce Dosarul Revoluției sau cel al Mineriadelor este amânat și răsamânat, după ce foștii deținuți politici au fost umiliți de trei decenii, după ce marile perso­na­lități ale rezistenței anti­­co­muniste au fost mânjite în fel și chip cu calomnii de tip stalinist, după ce ni s-au dat jos statuile de pe soclu, la propriu, după ce eroii au fost transformați în vinovați, după ce, ani la rând, a fost condamnat comunismul, nu și comuniștii, după ce, după ce... nu trebuie să ne mire o astfel de nedreptate. Pentru că nu vorbim de o excepție, ci de o regulă.
Adevărul este că nici atunci, în comunism, nici acum, în de­mocrație, statul nu a avut nevoie de eroi, repere morale și adevăr. Culmea este că această mârșăvie s-a petrecut în Anul Centenar „Monica Lovinescu”, personalitate intelectuală și etică exemplară, la fel de ignorată în România ca și ceilalți eroi ai rezistenței anticomuniste. Și culmea este că, încă o dată, mortul a fost vinovat, iar familia lui a fost obligată să achite cheltuieli de judecată.
Cel mai grav în toată această nebunie este fenomenul banalizării răului. Ne-am obișnuit atât de mult cu nedreptățile, minciuna și dezinteresul, încât nu ni se mai par anormale. Și, drept urmare, nu mai reacționăm. Iar nereacționând nu vom putea schimba nimic.