Jenant, mişeilor! / Aventurile electorale din satul Uituci

Pe uliţa înfundată de noroi din satul Uituci era agitaţie mare. Toată suflarea aşezării se grăbea spre căminul „coltural”, unde, în prezenţa domnului şef de post urma să aibă loc mare dezbatere mare, cu cei doi candidaţi la funcţia de „birău”: Ionu’ Marişchii din Deal şi Ionu’ Ilenii din Vale.

La ora 13 fix, un flăcău blonduţ se instală la tobă şi, după ce îşi aranjă cravata, pălăria şi insignele electorale ale celor doi candidaţi, una de-a stânga, una de-a dreapta, lovi scurt toba. Rapid, candidaţii se aşezară pe laviţa de lemn.

Sala privea plină de emoţie şi încordare. Numa’ nea Floricel, din primul rând, care trase două pahare de horincă înainte, avea curaj şi chef de vorbă: „Io am un anunţ de făcut”. Lelea Mărie îl trase de mânecă să se aşeze, aşa că dezbaterea începu.

Primul luă cuvântul Ionu’ Marişchii: „Eu, şi partidul U(itucii) S(unt) L(efteri) suntem soluţia de care aveţi nevoie. Timp de patru ani v-am fost aproape zi de zi”. Nea Florică se ridică în picioare: „Da’ ce, noi am fo’ cu tine în Egipt?”. Ionu’ Ilenii, cu zâmbetul pe buze, rosti plin de importanţă: „Aşa, aşa, puteţi interveni, vrem o dezbatere liberă”.

Alb la faţă, Ionu’ Marişchii continuă: „Sunt un om ca şi voi”. ’Nea Floricel iar se ridică: „Îţi faci vilă din banii noştri”. Celălalt candidat, încurajat de ’Nea Floricel se ridică şi el: „Oamenii au nevoie de un primar cinstit”. ’Nea Floricel se ridică iar: „Taci, că şi tu vrei să-ţi faci vilă!”. Ionu’ Marişchii, prinse curaj: „Da’, şi a lui e numai la fundaţie, a mea a ajuns la acoperiş”.

Ionu’ Ilenii continuă: „Mă cunoaşteţi, şi pe mine, şi Partidul D(oru) L(elii)”. ’Nea Florică iar strigă: „Noi da, da’ tu nu ne mai cunoşti de când ţi-ai luat Jeep!”.

Penibilul momentului fu întrerupt de Lelea Anica, care întrebă dacă primarul le poate mări pensiile uitucilor. ’Nea Florică se grăbi să răspundă în locul lor: „Nu”. Deznădăjduită, Lelea Anica mai încercă odată: „Da’ salariile ori alocaţiile?”. Iar se auzi: „Nu. „Da’ atunci poate scădea preţul la pită?”. „Nu”. Atunci, supărată, Lelea Anica se ridică: „Atunci la ce să votăm?”.

Ionu Marişchii răspunse primul: „Pentru că aveţi nevoie de mine. Un om care ştie, vrea şi poate”. Ionu’ Ilenii plusă: „Oameni buni, eu sunt soluţia. Cum să vă conving că sunt singura voastră şansă?”.

’Nea Florică se ridică iar: „Eu am vrut să vă spun de la început. Am vrut să vă anunţ cum: primim mită electorală”.