Jenant, miseilor! / Adevarul cotidian

Cand isi tuguia buzele rujate in roz strident si isi ridica spranceana dreapta desenata cu creionul, strigand din toate bigudiurile "zi adevarul, porcule", tanti Nini se simtea cu adevarat speciala. Parca le si vedea pe Nuta, Tili si Nina, fetele de la coafor aplaudand frenetic, si pe Lina, infumurata de la trei, muscandu-si unghiile de invidie. Deh, ea era o aparatoare a adevarului. A iubit intotdeauna adevarul si a inceput sa spuna asta la orice o asculta de cand a trebuit sa se justifice in fata lui tanti Floare de ce a parat-o pe nesuferita de Lina ca sta cu un blond desirat fara sa-l fi trecut la taxe. Pe langa priviri scurte si reci, isi aminteste ca Lina i-a aruncat odata si niste baliverne pe care nu le-a putut intelege pana azi. Parca o vede si acum, cum gesticula intre etajul doi si trei si turuia ca: "tu nu poti revendica adevarul, pentru ca nu-l cunosti. Revendici tu oare adevarul divin pentru care Jan Huss a sfarsit in flacarile rugului? Sau cel stiintific pentru care a murit Giordano Bruno? Sau cel filosofic pentru care a fost judecat Socrate? Nu, adevarul tau n-are nicio legatura cu credinta, gandirea ori intelepciunea. Adevarul tau e despre cati platesc taxe la asociatie, cata cafea bea de fapt Tanta de la parter ori cati bani a castigat ieri Lica la remi si cat i-a spus lui nevasta-sa. Si cine esti tu sa pretinzi sa nu mintim? Citesti Decalogul? Stii ca nu exista o porunca in care sa se spuna sa nu minti, ci sa nu depui marturie mincinoasa impotriva aproapelui? Cu ce drept revendici a unsprezecea porunca si o murdaresti in cotidianul tau penibil?". Tanti Nini isi ridica spranceana desenata cu creionul si doar atat putu sa articuleze din cauza socului: "ai baut? Spune adevarul! ". De atunci, de cate ori i se parea ca Lina e cu nasul pe sus sau o priveste ca atunci, din capul scarilor, iesea in fata blocului si le povestea tuturor scena. Ca sa nu uite prostiile Linei, isi nota pe un servetel "Janus, Jordano si Soacratie". De fiecare data cand ajungea la partea cu "a unsprezecea porunca" isi tuguia buzele si ridica glasul si asa pitigaiat: "iti inchipui tu, sa-mi spuna ea mie ca ii voie a minti? Sa-mi spuna ea mie ca n-am dreptul sa spun ca io-s omu’ adevarului. Sa-mi spuna ea de adevar? Mie? Care n-am mintit in viata mea?". Apoi isi ridica spranceana si spunea pe silabe: "Ne-sim-ti-ta!". Avea totusi o nedumerire: de ce nu i-a raspuns Lina daca a baut sau nu. Doar ii ceruse sa spuna adevarul. Si avea acest drept. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro