jenant, miseilor!: Adevaratii bogati ai Maramuresului

Motto: „Dand ce nu ai, dobandesti si tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ti lipsesc”. Nicolae Steinhardt Eram gata sa rup toate topurile de bogati de pe piata, sa intocmesc panouri ale rusinii, sa fac mitinguri de una singura, sa... Era a nu stiu cata oara cand un bogat, dintre cei care zambesc lipsiti de griji de pe copertile revistelor luxoase, refuza o donatie, din diferite motive. Mi se parea revoltator ca un om cu miliarde in banci, proprietati si active, sa spuna, subtil, ca e sarac si nu are sau nu poate. Pana la urma, din cei 8 miliardari ai Maramuresului, unul singur s-a gandit si la altii. La maramuresenii cu cele mai mici venituri. Inca revoltata, incercam sa-i explicam batranei demersul nostru, reactia miliardarilor, scuza cu „saracia”. Ea zambea intruna si intindea mainile cu drag, ca si cum ar fi vrut sa ne imbratiseze, de bucurie ca am vizitat-o. O vedeam pentru a doua oara si tanti Anuta se purta ca si cum ii eram nepoti. N-a aruncat nicio privire spre pachetele inghesuite pe canapeaua veche. N-o interesa ce i-am adus, desi nu mai mancase carne de saptamani bune. Isi impreuna intruna mainile si zambea: „Ioi, ca m-am temut c-oi muri si nu v-oi mai vedea. Nu trabuie sa aduceti nimic, numa’ sa viniti voi. Io ma bucur si de-o ceapa”. O priveam uluita, cum strangea in mana cuponul pe care scria cu rosu: 2 lei. Atat castiga intr-o luna. Si un ajutor social prapadit, din care traiesc toti cei 11 membri ai familiei. Dar zambea. Si a continuat sa zambeasca si cand am intrebat-o ce mananca, din ce-si cumpara medicamente, din ce isi plateste curentul. In final, a soptit incet, aranjandu-si naframa: „Nu te nacaji, ia, ne ajuta Dumnezo. Ne-ati adus voi de tate”. Mi-am amintit iar de miliardarii zgaraie branza si am inceput sa-i turui ca puteam sa le aducem mai mult, daca bogatii nu se dadeau saraci. Batrana si-a aranjat iar naframa, si-a impreunat mainile, m-a privit dojenitor si a soptit, fara ironie: „Lasa-i, maica, ca poate-s saraci...”. Am plecat eu privirea si m-am ridicat. N-am crezut ca un simplu gest poate anula sute, mii de pagini documentate despre istoria marilor averi, topul marilor miliardari, secretul primului milion etc. Batrana a vazut ca vreau sa plec si a iesit in graba. S-a intors in doua minute, gafaind, cu o punga cu alune de padure: „Va rog sa luati, din drag. Din multumire ca m-ati vizitat si v-ati gandit la mine”. Am strans punga la piept si am plecat. Eram tot revoltata, dar, de data asta, pe mine. Am gresit. Miliardarii aveau dreptate, erau saraci. Si toate topurile pe care le-am citit erau inutile, pentru ca adevaratii bogati ai Maramuresului sunt altii. Iar tanti Anuta e unul dintre ei. Averea lor nu se masoara in milioane, pentru ca e nepretuita. Ei au OMENIE si DEMNITATE. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro