Jenant, mişeilor! / Acid. Despre bolovani.

Probabil, această rubrică trebuia să se numească altfel. Am tot oscilat între „acid, despre bolovani” şi „acid, despre oameni”. Oricum, nu contează. În fond, e vorba despre toate trei: acid, bolovani şi oameni. Un colecţionar de flori de mină mi-a povestit că există un procedeu spectaculos. Cunoscătorii, trec unele flori de mină acoperite cu calcit printr-o “baie de acid”. Un procedeu riscant, pentru că dintr-o floare „mediocră” poţi obţine, odată cu „debarasarea balastului” un simplu „bolovan”. Rar, există însă şi surprize plăcute. O floare de mină care nu avea nimic deosebit, are sub „carapacea” de calcit construcţii spectaculoase. Nu ştiu de ce, auzind povestea asta, mi s-a părut că natura se bâlbâie. Aplică şi adaptează scenariile şi metodele care i se par eficiente. La fel se întâmplă şi cu oamenii. Numai că, pentru noi, „baia de acid” e mizeria vieţii, care, în final, ajunge să ne dezbrace de ticuri, obişnuinţe, ambalaj, „roluri”. Pentru oameni, „baia de acid” nu e însă facultativă. Mai devreme sau mai târziu, toţi ne bălăcim în ea şi toţi ne „dezbrăcăm” de aparenţe. Rezultatul e la fel de riscant. Unii, cei mai mulţi, lepădându-şi haina aparenţelor ies „goi”. Simplii „bolovani”, fără nimic deosebit. Puţini, extrem de puţini, sub o „haină” normală, ascund adevărate nestemate. O mică „comoară” pe lângă care ai tot trecut şi pe care n-ai putut s-o percepi pe de-a-ntregul. Există însă şi flori care, asemeni oamenilor, se schimonosesc în timpul procedeului şi îşi schimbă culoarea. Iar dacă se întrerupe baia, floarea rămâne „neşlefuită”, „nefinisată”. Nicicum. În fine. Probabil, această rubrică trebuia să se numească altfel. Dar nu ştiu dacă „baia de acid” funcţionează şi pentru cuvinte.