Jenant, miseilor! / Acesti netrebnici care ne conduc

Ce cauta aceste elemente nesanatoase in viata publica a statului? Ce cauta acesti oameni care pe calea statului voiesc sa castige avere si onori, pe cand statul nu este nicaieri altceva decat organizarea cea mai simpla posibila a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste papusi care doresc a trai fara munca, fara stiinta, fara avere mostenita, cumuland cate trei, patru insarcinari publice dintre care n-ar putea sa implineasca nici pe una in deplina constiinta? Ce cauta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limba romaneasca, care n-are atatea cunostinte pozitive pe cate are un invatator de clase primare din tarile vecine si care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic si om de stat? Ce cauta? Vom spune noi ce cauta. Legile noastre sunt straine; ele sunt facute pentru un stadiu de evolutiune sociala care in Franta a fost, la noi n-a fost inca. Am facut strane in biserica nationalitatii noastre, neavand destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care sa constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghiosii si haimanalele, oamenii a caror munca si inteligenta nu plateste un ban rosu, starpiturile, plebea intelectuala si morala. Arionii de tot soiul, oamenii care risca tot pentru ca n-au ce pierde, tot ce-i mai de rand si mai injosit in orasele poporului romanesc. Caci, din nefericire, poporul nostru sta pe muchia ce desparte trei civilizatii deosebite: cea slava, cea occidentala si cea asiatica si toate lepadaturile Orientului si Occidentului, grecesti, jidovesti, bulgaresti, se gramadesc in orasele noastre, iar copiii acestor lepadaturi sunt liberalii nostri. Si, cand lovesti in ei, zic ca lovesti in tot ce-i romanesc si ca esti rau roman… Ciudata tara, intr-adevar! Pe cei mai multi din acesti domni statul i-a crescut, adica i-a hranit prin internate, ca dupa aceea sa-si castige, printr-un mestesug cinstit, painea de toate zilele. Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. Dupa ce acesti domni si-au mantuit asa-numitele studii, vin iar la stat si cer sa-i capatuiasca, adica sa-i hraneasca pana la sfarsitul vietii. Dar nu-i numai atata. (…) De aceea, alungati turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic si n-au nimic si vor sa traiasca ca oamenii cei mai bogati, nu stiu nimic si vreau sa va invete copiii, si n-au destula minte pentru a se economisi pe sine si voiesc sa va economiseasca pe voi toti. P.S.: Acest articol a fost publicat de Mihai Eminescu in “Timpul” – in 1877 dar a ramas la fel de actual si astazi. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro