jenant, miseilor!: „Momentul Waterloo”, la romani

„Acesta (momentul Waterloo, n.red.) ar putea interveni, probabil, cand suntem invinsi si tocmai de aceea fortam o victorie imposibila, cand nu mai avem nicio sansa, dar noi nu vrem sau nu putem s-o recunoastem si, atunci, ne batem cu toti. Ne ridicam lumea in cap si nu mai avem un adversar, ci doar adversari. Daca respectam istoria, dupa un moment Waterloo, nu mai e nimic de facut, in afara de-a ne indrepta spre Insula Sfanta Elena” – Octavian Paler. Unora le plac invingatorii. Recunosc, mie mi-au placut intotdeauna invinsii. Dar nu lasii, nu tradatorii, nu cei care abandoneaza orice speranta inainte de a incepe lupta, nu cei care cersesc mila adversarului. Nu toti invinsii, numai cei care sunt invinsi inainte ca batalia sa inceapa, dar forteaza o victorie. Invinsii unui moment „Waterloo”. Poate, de aceea, nu m-au interesat victoriile invingatorilor decat in masura in care i-au dus la un moment Waterloo. Pentru ca, dupa un astfel de moment, in care nu mai ai nimic de castigat, decat dreptul de a fi definitiv invins, oamenii raman ei insisi. L-am admirat sincer pe Andrei Ivantoc abia dupa ce s-a luptat cu intregul sistem, si-a trait exilul in temnitele transnistrene si s-a intors pentru „momentul Waterloo”, care l-a condamnat la nepasare si saracie, dar i-a pastrat intacta demnitatea si onoarea. O vreme, am crezut ca romanii sunt singurii care au iesit invingatori dintr-un „moment Waterloo”, in decembrie 1989. Apoi, mi-am amintit ca blestemul ciclic al istoriei nu poate fi „rupt” nici cu sange. Am inteles insa tarziu, abia cand am vazut, deopotriva, batrani, eroi, copii si tineri ingenuncheati, ca „Sfanta Elena” noastra nu inseamna un exil obisnuit, ci unul al umilintei. Ne-am castigat dreptul de a ne pleca spatele si de a plange infundat, fara ca cineva sa ne deranjeze. Fara ca cineva sa intervina si fara sa-i pese cuiva. Din patru in patru ani, ni se da voie sa privim, ca printr-un binoclu cu fise, iluzia iesirii din exil. Dupa care ne intorcem la „Sfanta Elena” noastra si planuim resemnarea definitiva sau „evadarea”. Tot tarziu, mi-au dat seama ca invinsii dintr-un moment Waterloo sunt, de fapt, invingatorii morali. Si ca, in mod ciudat, si invingatorii plang cateodata. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro