Jenant, miseilor! / „Libertate, egalitate, fraternitate sau moarte”

Nu stiu, inca o data, cum sa scriu rubrica asta. Vroiam sa vorbesc despre fericire, minciuna si lozinci, pornind de la o poveste simpla, desi unora li s-ar putea parea complicata. Multa vreme am crezut, ca si multi altii, ca deviza Revolutiei franceze era „Libertate, egalitate, fraternitate”. Total gresit. Adevarata deviza era „Libertate, egalitate, fraternitate sau moarte”. De-a lungul vremii, din deviza s-a scos partea cea mai importanta si s-a transformat un crez, intr-o forma fara fond. O insiruire de cuvinte goale. Astazi, principiul e folosit de UE ca deviza a tolerantei, ca oda a bucuriei, stele a armoniei, fluturasi si pace intre popoare. Nu era. Era o chestiune de viata si de moarte. La fel am transformat toate principiile Revolutiei franceze in simple cuvinte. Ratiunea care in acea vremuri avea sensul si forta de rasturnare a lucrurilor am transformat-o in cumintenie. Iar lucrurile pentru care se moare, le-am transformat in principii de viata linistita. Sub masca tolerantei, principiilor democratice si umane, am devenit niste „monstri” de indiferenta si inactivitate. Dar inteleg. E mult mai usor sa inlocuiesti faptele cu cuvinte goale. Si e mult mai usor sa clamezi principii, decat sa le aplici indiferent de sacrifiu. Si e mult mai usor sa-ti iei garantii, sa-ti pregatesti planuri B, sa te asezi confortabil in expectativa sau sa te plangi, decat sa faci lucrurile pe viata si pe moarte. Promovam vorbe goale si argumentam neputinta prin necesitatea de a ierta. Gresit din nou. Pentru ca n-am invatat ceea ce eroii Revolutiei franceze stiau: ai dreptul sa ierti numai nedreptatea facuta impotriva ta. Nedreptatea facuta altora, nu numai ca nu ai dreptul sa o ierti. Mai mult, ai obligatia de a o indrepta. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro