jenant, miseilor!: 7 pacate sociale moderne

Batranul privea fumul negricios care se risipea in odaie si isi striga nepotul. In fiecare seara, ardea cate o gramajoara de calti. Asa l-a invatat, demult, bunicul sau, intr-o seara friguroasa de iarna, cand l-a luat pe genunchi si l-a pus sa jure ca seara de seara va aprinde caltii ca sa-si aminteasca ca pe pamant toate trec, iar mirajul lumii perfecte se risipeste la fel de des ca si fumul negricios. Acum, era randul lui sa-si ia pe genunchi nepotul blondut, de vreo 8 ani. De cateva luni bune, isi tot nota intr-un carnetel niste invataturi pe care trebuia sa i le transmita. Si, de teama ca va muri inainte sa-si termine insemnarile, devenise ipohondru. De joia trecuta, era sigur ca are o paralizie usoara la mana dreapta, asa ca nu mai putea amana momentul. Baiatul blondut intra in odaia intunecata cu ochii mijiti de somn si se aseza docil pe genuchii bunicului. „M-ai chemat, tataie?”. „Asculta: stiu ca esti prea mic sa intelegi, dar n-am timp de pierdut. Am ajuns la varsta la care imi iubesc tot mai tare caltii, pentru ca n-o sa-i mai vad curand”. Baiatul facu ochi mari si vru sa articuleze ceva, dar batranul isi continua discursul: „stii, cand ai citit Cartile Sfinte vara trecuta si ti-am spus ca mandria, invidia, lacomia, desfranarea, mania, avaritia si lenea sunt pacate de moarte?”. Baiatul dadu din cap in semn de aprobare, asa ca batranul continua: „ca si ele, mai sunt 7 pacate. Nu de moarte, nu biblice. Pacate sociale. Neamul, ca si omul, are o viata de dupa moarte. Daca savarsim pacatele astea, neamul nostru isi pierde sufletul”. Pentru prima data, batranul aprinse doua smocuri de calti intr-o seara si, inspirand fumul gros, enumera pe nerasuflate: „mediocritatea, lasitatea, minciuna, dezinteresul, pseudo-cultura, naivitatea si ipocrizia”. Baiatul il privi cu ochi mari si iesi din camera. Smocul de calti se stinsese. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro