Jenant, mişeilor! / 1 Decembrie ne e dezbinarea

O coadă infernală într-un supermarket. Feţe îngrijorate şi serioase, de parcă ar conduce soarta omenirii şi nu un cărucior de cumpărături. Toţi sunt grăbiţi şi cu nervii întinşi. Deh, intrăm în „atmosfera” sărbătorilor de iarnă şi oamenii se grăbesc să ajungă acasă, să-şi pună citate despre linişte sufletească, pace şi iubire pe facebook. Un tânăr care tocmai a spart, din greşeală, o sticlă de vin în dreptul casei de marcat, devine agitat: „ţara lui Papură-Vodă, de ce nu deschid ăştia mai multe case? Numai la români se poate întâmpla aşa ceva. O ţară şi un popor de rahat”.

Am vrut iniţial să-i spun că el a spart sticla, stropind alţi clienţi, fără să-şi ceară scuze, deci, mai uşor cu pianul pe scări. Apoi, am vrut să-i spun că, Slavă Domnului, cozi la magazine au cu toţii. Apoi mi-am amintit de Nea Petrache Românul şi n-am mai zis nimic. Un om care a stat în temniţele comuniste pentru ţara asta şi care a sfârşit în sărăcie spunea, încă pe patul de moarte, că „poporul român este marşul triumfal al lui Dumnezeu pe pământ”. Un tânăr care n-a apucat să facă nimic pentru ţară, crede că „poporul român e de rahat”. Pentru cei mai mulţi români, 1 Decembrie înseamnă azi doar minivacanţă, pentru politicieni parade şi campanie. Noi toţi, credem că suntem prea buni pentru ţară. Nea Petrache credea că ţara e prea bună pentru el şi îi învăţa pe tinerii din închisori că „dacă murim toţi aici, în haine vărgate şi în lanţuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!”.