Jean Al Steriadi în Baia Mare. Confirmarea continuităţii Şcolii de la Baia Mare

Muzeul Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, a dat „o lovitură” pe piaţa achiziţiilor prin cumpărarea unui „ulei” semnat Jean Alexandru Steriadi, lucrare întitulată „Peisaj cu turn”. Pictura a fost realizată în 1948 şi este o nouă dovadă de continuitate a Şcolii de pictură băimărene. Spre disperarea maghiarilor care încearcă de ceva vreme să lămurească lumea artistică şi neartistică de faptul că Şcoala de la Baia Mare s-a terminat în perioada interbelică.

Lucrarea a fost achiziţionată de la Casa de licitaţii Goldart la sfârşitul anului trecut. În catalogul licitaţiei a figurat cu denumirea „Peisaj cu turn”. Specialiştii muzeului de artă băimărean, atenţi la intrările pe piaţa de licitaţie, au identificat lucrarea lui Steriadi ca fiind o panoramă a Centrului Vechi din Baia Mare, înspre Turnul Ştefan. Lucrarea este foarte frumoasă şi surprinzător de „băimăreană”. Pictura achiziţionată de muzeu este datată 1948. Specialiştii muzeului din Baia Mare au făcut o comparaţie a acestei picturi cu lucrările realizate de Steriadi între 1940-1950 şi au găsit elemente care dau o notă aparte acestei picturi. Cerul este tipicul cer albastru băimărean pe care nu îl regăsim în lucrările lui Steriadi, are o cromatică caldă, probabil fiind vorba de un peisaj de vară târzie spre toamnă. O lucrare spontană a unui artist care era în vârstă, spre amurgul carierei.

Pentru Baia Mare, pictura lui Steriadi este foarte importantă pentru faptul că prezintă o bucăţică din oraşul de pe Săsar, oraşul în care a „înflorit” Şcoala de pictură din nord. Lucrarea este foarte frumoasă şi cu siguranţă va căpăta notorietate tocmai prin legătura cu Baia Mare. Lucrarea nu este foarte cunoscută, ea a stat într-o colecţie bucureşteană de la începutul anilor ’50. Probabil, artistul a vândut-o foarte repede după realizare, nu are circulaţie, nu are „pedigriu”. De aceea are o puternică încărcătură de inedit.

Specialiştii muzeului băimărean afirmă că este important că Steriadi a pictat în Baia Mare şi a fost captivat de unul din toposul culturii băimărene, Turnul Ştefan. Se ştie că Steriadi a fost pentru prima dată în Baia Mare în anul 1937, când încetase „colonizarea” studenţilor de la Academiile de artă din ţară, la momentul respectiv. Se mai ştie că această primă vizită în municipiul de pe Săsar s-a făcut cu un grup de studenţi din Bucureşti şi că a avut şi o expoziţie personală. Probabil a fost o excursie de studiu plătită de şcoală sau din fonduri private. În mediul artiştilor şi al celor care studiază istoria artei, se ştia că a revenit în Baia Mare în 1948 sau 1949, fără a exista date concrete. Acum, cu această lucrare dilema s-a clarificat. Steriadi a fost din nou în Baia Mare în 1948.

„Pregătind documentarea pentru achiziţie am primit şi găsit informaţii că a fost tot cu un grup de studenţi, în 1948, în Baia Mare, cu studenţi de la Şcoala de Belle Arte Bucureşti. Era în perioada de tranziţie a instituţiilor de cultură din ţară, de la vechiul model la noul sistem reprezentat de modelul sovietic”, ne-a explicat directorul muzeului din Baia Mare, Tiberiu Alexa.

Din informaţiile găsite de băimăreni, se ştie că a condus această „colonie” a studenţilor (tabără de studiu) şi printre colonişti s-au numărat pictori de notorietate ai artei româneşti contemporane, artişti care s-au afirmat după 1950. Au fost identificaţi, deocamdată, Ion Pacea şi Geta Brătescu.

Toată această poveste este foarte importantă deoarece aruncă o altă lumină asupra colonismului temporar de la noi. Este a treia dovadă, că mai avem încă două, că şi după 1944, după terminarea războiului şi încheierea ciclului cu cedarea Ardealului, au continuat, sigur la altă scară, aceste „colonizări”, care au fost întotdeauna un fel de practică, tabere de studii ale studenţilor. Şi aceste tabere de studiu au continuat şi în 1950, cu proaspăt profesor în Bucureşti, Alexandru Ciucurencu. Şi acesta are o lucrare realizată în acel an, în Baia Mare. Şi această lucrare am reuşit să o achiziţionăm, să o restaurăm, este un peisaj cu o casă de pe Valea Roşie. Mai ştim că în 1949, tot în tabără a fost în Baia Mare, Schweitzer–Cumpăna cu un grup de studenţi. Şi de la acest pictor avem o lucrare, un peisaj de la Izvoare.

Toate acestea sunt importante deoarece exista senzaţia că, începând cu anul 1940, vechile obiceiuri culturale de la Baia Mare au încetat. Iată că nu este adevărat!

Unii colegii istorici de artă maghiari au afirmat tot timpul că Baia Mare închide ciclul istoric în 1940, întâi au spus 1918. Au fost atât de categorici afirmând că între 1940 şi 1944 au avut loc schimbări atât de categorice încât în Baia Mare s-ar fi făcut altfel de pictură. Ce prostie! Albastru nu mai este albastru…Au existat transformări, dar în paralel a supravieţuit şi modelul tradiţional”, ne-a spus Tiberiu Alexa.

Lucrarea lui Steriadi este frumoasă şi îşi are locul ei de cinste în istoria de peste o sută de ani a Şcolii de Pictură din Baia Mare. Ea poate fi văzută la Muzeul de Artă.