JAN HUS ereticul boemian

* Pe data de 6 iulie 1415, in catedrala din Konstanz, conciliul l-a condamnat pe Jan Hus ca eretic, a ordonat ca scrierile lui sa fie arse si l-a predat bratului secular. Hus a fost imediat scos din ordinul preotesc si condus in afara orasului, intr-un loc unde se ridicase deja un rug. I s-a cerut pentru ultima oara sa se salveze printr-un cuvant de retractare. A refuzat din nou. Focul a fost aprins, in timp ce Jan Hus canta imnuri religioase. Jan Hus s-a nascut in satul Hussinetz si a fost cunoscut sub numele de Jan din Hussinetz, pe care l-a scurtat mai tarziu in Hus sau Huss. Catre 1390 se afla printre studentii saraci din Praga, unde isi castiga existenta dand o mana de ajutor prin biserici. La vremea aceea isi dorea sa devina preot. Intre timp, dupa obiceiul vremii, a luat parte la petrecerile boeme ale tineretului universitar. In 1396, a primit titlul de doctor in arte si a inceput sa predea la univeristate. In 1401, a fost ales decan al facultatilor de arte – adica de stiinte „umaniste”. In acelasi an a fost hirotonisit, dupa care si-a schimbat complet comportamentul, ducand o existenta de o austeritate aproape mo-nahala. In calitate de conducator al capelei Bethleem, a devenit cel mai vestit predicator din Praga. In randurile auditoriului sau se aflau numeroase personalitati importante de la curte, iar regina Sofia si l-a ales ca duhovnic. Hus li se adresa enoriasilor in ceha, nu in latina, si ii indemna pe credinciosi sa participe activ la serviciul divin, cantand imnuri. Acuzatorii lui Hus au pretins mai tarziu ca, in primul sau an de pre-dicator, Hus a dat glas indoielilor lui Wyclif in privinta disparitiei painii si a vinului din elementele consacrate ale euharistiei. Cu siguranta Hus a citit unele dintre lucrarile lui Wyclif dupa care si-a facut niste copii, care mai exista si astazi, cu adnotarile sale. In anul 1403, parerile lui Wyclif se bucurau de o popularitate atat de mare la Universitatea din Praga incat clerul administrativ al catedralei le-a cerut profesorilor de la universitate sa examineze patruzeci si cinci de extrase din scrierile lui Wyclif si a intrebat daca aceste doctrine nu trebuiau cumva scoase din invatamant. Mai multi profesori, printre care si Hus, au raspuns negativ. Majoritatea insa a decis ca nici un membru al corpului didactic universitar nu avea voie sa apere – in public sau in particular – sau sa adere la vreunul din cele patruzeci si cinci de articole incriminate. Hus a ignorat aceasta interdictie, motiv pentru care clerul praghez i-a adresat o petitie arhiepiscopului Zbynek cerandu-i sa il dojeneasca. Arhiepiscopul a procedat cu prudenta, caci se afla atunci in conflict cu regele. Cand Hus a continuat sa-si exprime simpatia in legatura cu parerile lui Wyclif, arhiepis-copul l-a excomunicat, impreuna cu unul dintre colegii sai, in 1409. Cei doi au continuat sa-si exercite functiile sacerdotale si Zbynek a pus intreaga Praga sub interdictie. In plus, Zbynek a cerut sa-i fie aduse toate scrierile lui Wyclif care puteau fi gasite in Boemia. I s-au adus in jur de doua sute de manuscrise, pe care le-a ars in curtea palatului episcopal. In acest conflict Hus a facut apel la recent alesul papa, Ioan al XXIII-lea, dar acesta i-a cerut sa compara in fata tribunalului pontifical. Hus a refuzat sa se prezinte. In anul 1411, dorind sa obtina fonduri pentru o cruciada impotriva lui Ladislau, regele Neapolelui, papa a anuntat o noua vanzare de indulgente. Cand vestea a ajuns la Praga, iar reformatorii au constatat ca agentii pontificali vindeau iertarea pe bani, Hus si principalul sau partizan, Ieronim din Praga, au predicat in public impotriva indulgentelor, exprimandu-si indoiala cu privire la existenta purgatoriului si au protestat impotriva Bisericii, care strangea bani pentru a varsa sangele unui crestin. Lasandu-se prada invectivelor, Hus l-a numit pe papa zgarcit si chiar antichrist. Paturi largi ale cehilor impartaseau parerea lui Hus. Regele a interzis orice predica sau actiune indreptata impotriva vanzarii de indulgente. Trei tineri care au incalcat acest edict au fost adusi in fata consiliului municipal; Hus a pledat in favoarea lor si a admis ca discursurile lui ii indemnasera la nesupunere; tinerii au fost insa condamnati la moarte si decapitati. Papa a profitat de ocazie si si l-a excomunicat pe Hus; acesta a ignorat excomunicarea, in vreme ce Ioan al XXIII-lea a lansat un interdict asupra oricarui oras care l-ar fi adapostit pe Hus, in 1411. Urmand sfatul regelui, Hus a parasit Praga si s-a retras la tara, timp de doi ani. In aceasta perioada, Hus si-a scris principalele sale lucrari, unele in latina, altele in ceha, aproape toate inspirate de Wyclif, unele cu ecouri ale ereziei si anticlericalismului ce patrunsesera in Boemia in secolele XII si XIII. Hus a respins adorarea imaginilor, spovedania directa si inmultirea elaboratelor ritualuri religioase. In plus, Hus a dat miscarii sale un caracter popular si nationalist, denuntandu-i pe germani si sprijinindu-i pe cehi. Intr-un pamflet asupra Traficului cu lucruri sacre, Hus a atacat simonia clerului. Intr-o alta lucrare, „De sex erroribus”, a condamnat luarea de bani de catre preoti pentru botez, confirmatie, slujbe, casatorii si inmormantari; a acuzat anumiti preoti din Praga ca ar fi vandut ulei sfintit si a adoptat pozitia lui Wyclif potrivit careia un preot vinovat de simonie nu putea administra sfintele taine in mod valabil. Tratatul sau „De ecclesia” a devenit apologia, dar si ruinarea sa. Din aceste pagini au fost extrase ereziile pentru care a fost ars pe rug. Il urma pe Wyclif in privinta doctrinei predestinarii si ii sustinea pe Wyclif, Marsilius si Ockam, afirmand ca Biserica nu trebuie sa posede nici un bun pamantesc. Asemenea lui Calvin, el definea Biserica nu ca ansamblul clerului sau ca totalitatea crestinilor, ci ca ansamblul celor alesi, in cer sau pe pamant. Hristos si nu papa, este capul Bisericii; Biblia, si nu papa, ar trebui sa fie ghidul crestinului. Papa nu este infailibil, nici in credinta, nici in moravuri, Papa insusi poate fi un pacatos inrait sau un eretic. Legandu-se de o legenda larg raspandita in acea epoca, Hus s-a oprit indelung asupra unui asa-zis papa Ioan VIII care, spunea legenda, si-a tradat sexul, dand pe neasteptate nastere unui copil, pe strazile Romei. In concluzie, arata Hus, un papa nu trebuie sa fie ascultat decat atunci cand ceea ce predica este conform cu legea lui Hristos. Cand, in 1414, la Konstanz s-a intrunit un conciliu general pentru a elibera Biserica de situatia in care existau trei papi rivali si pentru a stabili un program de reforma ecleziastica, s-a crezut ca exista o sansa de reconciliere a husitilor cu Biserica. Imparatul Sigismund, care era dornic sa readuca unitatea religioasa si pacea in Boemia, i-a sugerat lui Hus sa se duca la Konstanz in vederea obtinerii unei reconcilieri, oferindu-i un permis de libera trecere si asigurandu-i o audienta publica in fata conciliului si o intoarcere libera si sigura in Boemia, in cazul in care el ar fi respins judecata adunarii. In ciuda avertismentelor nelinistite ale colegilor sai, Hus a pornit spre Konstanz. Hus a fost bine primit la Konstanz, libertatea lui nefiind amenintata, dar cand lista cu ereziile lui a fost depusa in fata conciliului a fost convocat si luat la intrebari. Raspunsurile sale le-a intarit convingerea membrilor consiliului ca Hus era un eretic, acestia ordonand sa fie dus la inchisoare. Hus s-a imbolnavit si, o vreme, s-a zbatut intre viata si moarte. Papa Ioan XXIII a trimis medicii pontificali sa-l ingrijeasca. Sigismund s-a plans ca atitudinea conciliului viola permisul de libera trecere pe care i l-a acordat lui Hus. Conciliul a raspuns ca nu se simtea ingradit de angajamentele sale, ca autoritatea imparatului nu atingea pro-blemele spirituale si ca Biserica putea sa ignore statul, atunci cand judeca un dusman al ei. In aprilie 1415, Hus a fost mutat in fortareata Gottlieben, pe Rin. A fost pus in lanturi si hranit atat de prost incat s-a imbolnavit iarasi grav. Pe 5 iulie, dupa sase luni de detentie, Hus a comparut, in lanturi, in fata conciliului. Dupa interogatorii si eforturi zadarnice ale imparatului si ale cardinalilor pentru a-l determina pe Hus sa retracteze, acesta a fost dus inapoi in celula. Deliberarea conciliului a fost grea. Cum putea fi lasat in viata in eretic? Acel conciliu destituise papi, drept pentru care, cum ar fi putut el ingadui sa se lase sfidat de un simplu preot din Boemia? Au fost intreprinse alte eforturi pentru a obtine din partea lui Hus un si-mulacru de abjurare. Imparatul a trimis emisari speciali pentru a discuta cu el, dar Hus a ramas de neclintit in parerile sale. In 6 iulie 1415, in catedrala din Konstanz, conciliul l-a condamnat pe Jan Hus ca eretic, a ordonat ca scrierile lui sa fie arse si l-a predat bratului secular. Hus a fost imediat scos din ordinul preotesc si condus in afara orasului, intr-un loc unde se ridicase deja un rug. I s-a cerut pentru ultima oara sa se salveze printr-un cuvant de retractare. A refuzat din nou. Focul a fost aprins, in timp ce Jan Hus canta imnuri religioase. Vestea mortii lui Jan Hus, raspandita de crainici pretutindeni in Boemia, a incitat poporul la o revolta nationala. O adunare de nobili din Boemia si Moravia a trimis conciliului de la Konstanz (2 septembrie 1415) un document semnat de cinci sute de notabilitati cehe, in care se arata ca Jan Hus a fost un catolic bun si integru, care condamna executia sa socotind-o o insulta adusa tarii, si proclama faptul ca semnatarii documentului aveau sa lupte pana la ultima sa picatura de sange pentru a apara doctrinele lui Hristos de decretele oamenilor. Universitatea din Praga l-a aclamat pe Hus ca pe un martir si l-a laudat pe Ieronim, aflat in temnita la acea vreme. Ieronim avea sa fie si el executat prin ardere pe rug, in acelasi loc unde fusese executat si Hus. Incepea ceea ce unii istorici au numit „revolutia din Boemia” (1415-1436). Ioan BOTIS