Jaf la Muzeu

Nicolae TEREMTUS Ciprian DRAGOS teremtus@gazetademaramures.ro ciprian@gazetademaramures.ro Un scandal cu implicatii penale este in curs de desfasurare la Muzeul de Istorie si Arheologie, fostul Muzeu Judetean. Contabila sefa a institutiei, Melania Ghiman, a dat „un tun” de aproape doua miliarde de lei vechi. Contabila a falsificat semnaturile a mai multor colegi si a platit facturi pentru marfuri inexistente. Afacerea s-a desfasurat in cursul anului 2007, dar sunt semnale ca ar trebui verificate actele contabile si din anii precedenti. Povestea incepe ca orice poveste cu un control al Curtii de Conturi. Institutia de control are dreptul si datoria de a verifica, printre altele, modul in care sunt folositi banii publici. La sfarsitul lunii ianuarie, controlul a poposit in „parohia” lui Ghiman. S-au cerut dosarele cu actele contabile si verificarea si-a urmat cursul. Totul parea a fi bine. Din informatiile pe care le avem, cateva facturi si deconturi au ridicat semne de intrebare. Semnatura directorului muzeului, Viorel Pop, nu semana cu cea a directorului. S-a trecut la verificari amanuntite. De aici s-a ajuns la una din cele mai interesante activitati, probabil penale, din ultima perioada de timp. Sa nu uitam ca vorbim de un Muzeu. Sa nu uitam de scandalul care a insotit reorganizarea Muzeului Judetean in anul 2006. Printr-o hotarare de CJ, muzeul mare a fost reorganizat in trei muzee distincte financiar si administrativ. Scandalul a fost indreptat impotriva acestei firesti „descentralizari”, dar si a faptului ca fostul director, Grigore Man, a contestat indelung decizia. Acum, cand este un scandal monstru putem face unele legaturi, care, in aparenta, nu au nici o logica. Contabila Ghiman a lucrat de-a lungul anilor cu mai multe societati comerciale, de unde cumpara materiale de constructii, birotica, aparatura electronica, electrica si altfel de produse bune pe langa casa omului. Daca se iau facturile si deconturile, pe luni, pe ani, se observa ca firmele sunt cam aceleasi. De aici rezulta ca s-a realizat o punte intre contabila si aceste firme. Puntea poate duce spre rezolvarea problemei. Contabila a platit facturi ale unor materiale de tot felul catre aceste firme, dar materialele in cauza nu au intrat niciodata pe poarta Muzeului. Nu exista procese verbale de receptie, nu exista nimic, doar actele cu semnaturi false. In mod normal, la Muzeu se procedeaza in felul urmator. Seful unei sectii are nevoie de materiale de constructii. Face un referat, il semneaza si il trimite directorului, acesta il semneaza si il da spre „executare”. Cu multe dintre actele anului 2007 nu s-a procedat asa. Nu exista referatele, sau daca exista au semnaturi falsificate. Sunt vreo sase sau sapte persoane din Muzeu care nu au avut habar ca au comandat un material sau altul. Modul de lucru al contabilei Ghiman si al colegei de birou (o contabila) era pe principiul: cate putin, dar sigur. Sumele nu sunt foarte mari, milioane sau zeci de milioane, evident ca sunt si exceptii, dar in general s-a mers pe sume mai mici. Cele mai apropiate legaturi de afaceri au fost cu firma SC Betina Kar SRL. Alaturi de ea, SC Compact, SC HemImpex, alte firme cu facturi mici, persoane fizice si asociatii familiale. Unele sunt de peste Deal si se leaga de produse precum: fan, lemn etc. Potrivit surselor noastre, vorbim de delapidare, de falsuri grosolane, uz de fals si alte tipuri de infractiuni. Ca mostra de umor negru sa spunem ca exista factura cu 20 de bideuri, iar peste o luna, de la aceeasi firma (SC Betina) s-au mai comandat 20 de bideuri si scaune de WC. In conditiile in care in tot muzeul sunt vreo 13 grupuri sanitare. Evident ca aceste grupuri sanitare nu au astfel de materiale sanitare. S-au comandat cabluri electrice de se putea inconjura Muzeul de foarte multe ori. Pe alte facturi apar laptopuri, calculatoare, GPS si agende electronice. Nu exista decat un laptop. Materiale de birotica de ar fi ajuns pe ani de zile. Inutil sa spunem ca nu exista stocuri de astfel de materiale. Legatura intre contabila sefa si firme exista, dar in momentul de fata nu se stie daca firmele sunt implicate. O presupunere ar fi ca erau cumparate aceste produse care nu ajungeau in muzeu, dar erau platite. Marfa ilicita fiind valorificata, de aceleasi firme, sau in alta parte. O alta supozitie e ca s-au dat bani, nu s-a primit marfa si castigul a fost impartit intre protagonistii acestui gen de afacere. Dupa ce controlul a ajuns intr-o faza in care era evident ca ceva necurat s-a intamplat au inceput sa apara si unele incercari de a musamaliza escrocheria. Nu stim in ce masura s-a reusit sau nu, cert este ca acest control s-a finalizat, concluziile au fost predate, iar Politia s-a autosesizat. In momentul de fata ,dosarul este undeva „pe drum” intre Politie si Parchet. Asa cum am mai spus, ar fi indicat ca verificarile sa se extinda si pentru anii anteriori deoarece, potrivit surselor noastre, sunt semnale ca sunt nereguli si in alti ani. Dupa ce a izbucnit scandalul, Ghiman (ne-au spus sursele noastre) a venit la conducerea institutiei si a recunoscut ce afaceri a invartit. Mai mult, ea a dat si o declaratie prin care recunoaste ca a facut ce a facut fara consimtamantul directorului. In declaratie, Ghiman a inceput sa treaca facturile falsificate. Ea stia cu exactitate sume, numar de act etc. S-a oprit la o anumita suma, urmand sa vina cu completari. Nu a mai venit, si nici nu a mai recunoscut. Interesant este ca in timp ce se finaliza controlul a venit sa dea prejudiciul inapoi. Prima transa a fost de peste 600 de milioane de lei. Banii i-a adus ca si cum ar fost de firma Betina. Mai mult, la Muzeu s-a prezentat un executor judecatoresc cu o somatie cum ca Muzeul nu vine sa ridice marfa comandata la Betina. Aceeasi firma a revenit si a cerut conducerii Muzeului sa vina sa-si ia marfa depozitata „in curtea firmei” deoarece incurca. De retinut ca vorbim de marfuri comandate anul trecut. De ce nu deranja atunci prezenta marfurilor neridicate este greu de explicat si nu am gasit pe nimeni sa ne explice. Dupa cateva zile, Ghiman a venit cu o alta suta de milioane de lei, dar a vrut sa dea banii ca si cum ar fi venit din partea colegilor care ar fi beneficiat de diverse sume de bani, iar acum se recupereaza prejudiciul. A iesit scandal, discutii pe care nu le-am putut obtine. Cert este ca cei bagati in aceasta ciorba penal sunt nemultumiti, nervosi si probabil vor reactiona intr-un fel sau altul. Pe de alta parte, contabila-sefa a intrat pe foaie de boala dupa metoda consacrata a celor care au probleme cu legea. Am incercat sa luam legatura cu cei din conducerea muzeului. Nu s-a putut pe acest caz. Am incercat sa vorbim cu cei care au realizat controlul. Fara a fi rautaciosi, Curtea de Conturi este una din cele mai opace institutii. Nu am primit nici un raspuns. Am mers pe firul povestii si am ajuns la Politie. Ofiterii de la Politia judetului au confirmat ca sunt probleme de natura penala la controlul efectuat de Curtea de Conturi. „Se fac cercetari. Pana la finalizarea acestora nu se poate da o declaratie despre acest caz. Da! Se poate confirma ca lucram la un dosar legat de ce afirmati, dar nu se pot da amanunte in aceasta faza a cercetarilor”, ne-a declarat Voichita Zehan, purtatorul de cuvant al IJP Maramures. Lamuriti pe jumatate, am mers mai departe pe firul povestii ce se incurca in zone de influenta. Stim, dar nu putem face deocamdata public, ca s-a incercat musamalizarea cazului. S-a intervenit la persoane sus-puse. Din fericire, se pare ca interventiile nu au avut succes. Aceste presiuni au venit in prima faza din partea unui fost director. Poate de aceea se impune a se verifica contabilitatea muzeului pe mai multi ani. In acesta situatie s-a ajuns deoarece un astfel de control nu s-a mai facut de prin 2005. Pe de alta parte, in cursul anului 2007, la Muzeu s-a facut de doua ori audit. Echipa de auditori a Consiliului Judetean a verificat totul si le-a dat „foarte bine”. Este de rasu’-plansu’ cum s-a putut face control intern si totul sa fie frumos, corect, extraordinar. Dar exista o explicatie si pentru un astfel de rezultat. Din folclorul CJ am aflat ca Ghiman era renumita pentru neconcordantele dintre acte, respectiv intre bugetul primit si rezultatele financiare de sfarsit de an. Mai in fiecare an venea pe la cei in drept si se plangea, se ruga, pana cifrele „puscau”. A existat de multi ani un soi de ingaduinta fata de contabila sefa care are urmarile ce sunt cercetate in momentul de fata. Cel mai interesant moment a fost intalnirea cu administratorul firmei Betina Kar. Am incercat sa dam de firma. Ne-am inchipuit ca este o firma cu spatiu mare cu depozite etc. Stiam ca are sediul undeva la RFN. Am cautat mai bine de o ora prin zona. In fine, dupa cautari laborioase am gasit firma. Un magazin mic, inghesuit intre alte magazine, in zona unde este un fel de bazar. In magazin, o vanzatoare. Am cerut sa vorbim cu patronul, administratorul… Dupa ce ne-am legitimat, doamna in cauza nu a stiut unde este seful si nici ce telefon are. Am fost indrumati sa-l cautam dupa ora 17. Ne-am conformat, dar telefonul fix al magazinului a sunat in pustiu. Acest scenariu s-a repetat vreo doua zile. In a treia azi am reusit sa vorbim cu administratorul, un domn Balasz. Am fixat o intalnire in ziua urmatoare. La ora fixata am fost anuntati de vanzatoare ca seful a trebuit sa plece. Resemnati, am plecat. Langa masina redactiei am fost ajunsi de un domn care s-a recomandat a fi Balasz. A vrut sa stie ce dorim. L-am intrebat de povestea de la Muzeu. Raspunsurile au fost uluitoare: „Nu am ce sa spun… Eu pun mana pe Biblie!... Eu sunt doar un comerciant… nu discut decat in prezenta avocatului meu. Sigur! Putem sa ne intalnim cu avocatul meu, dar nu acum deoarece este plecat. Maine! Nu pot sa va dau telefonul mobil… nu am ce comenta. Nu pot sa va spun cum il cheama pe avocatul meu. Eu stiu cum este presa asta. Una spui si altceva scrie!”, ne-a spus Balasz. Fiind un personaj cheie in aceasta poveste, am revenit a doua zi. Nici urma de Balasz si nici de avocat. Era la o sedinta importanta. Nu comentam. Noi am dorit sa clarificam povestea, dar…Pe langa multele probleme si semne de intrebare pe care le ridica acest caz punem cateva intrebari. Este adevarat ca Ghiman si-a comandat recent o masina Honda... a treia masina? Cu cine mergea dupa marfa comandata? Sau cine mergea dupa marfa comandata? Exista un „complice”? Noi asteptam! Ghiman tace In cursul documentarii noastre, am incercat sa luam legatura cu Melania Ghiman. Dupa indelungi insistente telefonice, am reusit, inainte de inchiderea editiei. Raspunsul acesteia a fost foarte expeditiv: „Nu am nimic de declarat! La revedere!” De asemenea, am contactat si cateva din firmele implicate. Unii administratori s-au aratat mirati de ceea ce s-a intamplat, declarand ca nu au avut cunostinta de asa ceva. Spre exemplu, Elisabeta Szekely, directorul SC Compact, ne-a spus ca in cazul produselor cumparate de Muzeu, banii i se virau prin Trezorerie, ceea ce nu i-a trezit nicio suspiciune cu privire la faptele pentru care este cercetata Ghiman. „Am colaborat cu Muzeul de mai multa vreme. Achizitiona de la noi diverse produse de papetarie, birotica, aparate foto. Totul se derula fara probleme. Ni se virau banii prin Trezorerie. Poate nu in luna livrarii marfurilor, dar macar in luna urmatoare. Nu ni s-a prezentat vreodata un referat emis de conducerea Muzeului, pentru comanda marfurilor. Noi nu verificam asa ceva”, ne-a declarat Szekely. Firme si facturi Prejudiciul constatat in urma controlului se ridica la 1,8 miliarde lei vechi. Defalcat pe firme si o parte din facturi, situatia este: SC Sugar M – factura in valoare de 5.168 lei – datand din 31. 10. 2007. SC Hex Impex – 10. 700 lei – 24. 04. 2007; 2.500 lei – 25. 01. 2007; 3.000 lei – 12. 01. 2007; 2.800 lei – 25. 01. 2008; SC Construct – 9.877 lei – 11. 10. 2007. AF Desesti – 2.750 lei – 02. 02 . 2007. PF Maries Emeric – 2.000 lei – 13. 02. 2007; 106 – 14. 02. 2007; 3.000 – 02. 2007. Virgil Pop, administrator al Muzeului Satului (prin falsificare de semnatura) - 64.000 lei – 11. 2007; 3.000 lei – 26. 04. 2007; 1.100 lei – 18. 01. 2008. Lucia Pop, director interimar (a carei semnatura a fost, de asemenea, falsificata) 3.000 lei – 15. 01. 2008 Valori totale: SC Betina Kar – 118 mii lei SC Compact – 26 mii lei Magazinul Central – 2,2 mii lei SC Sugar – M – 5,6 mii lei