Istoricul martir Dr. Alexandru Filipașcu - un aristocrat al propriului destin (II)

Cu toate că a părăsit o carieră exclusivă de preot-paroh el s-a simțit atras, a rămas și s-a de­dicat acestei vocații, fiind hirotonit la Mănăstirea Moisei, în ziua de 8 septembrie 1929, de Sfânta Maria Mică, de către însuși episcopul Gherlei, Dr. Iuliu Hossu. Prima liturghie oficiată de către Alexandru Filipașcu a avut loc la Petrova, la 1 noiembrie 1929, în biserica din Susani, locaș de cult greco-catolic de o extraordinară eleganță arhi–tectonică, edificat și cu osârdia familiei sale.

În acest sens, este bine de remarcat faptul că această consacrare întru preoție a venit după căsătoria sa cu Livia Buzilă, fiica preotului Ștefan Buzilă, din Poiana Ilvei (azi județul Bistrița-Năsăud), la 22 iunie 1928. Din această căsătorie, lui Alexandru Filipașcu i s-au născut doi copii: Livia, la 27 martie 1931 și Ale­xandru, la 25 aprilie 1937. Doamna Livia Filipașcu, căsătorită Piso, i-a recuperat o parte din ma­nuscrisele ilustrului său tată, le-a publicat, iar în felul acesta opera postumă a lui Alexandru Filipașcu a devenit, cel puțin la fel de valoroasă precum cea antumă, astfel că astăzi îi putem atribui autorului supranumele de „patriarh al istoriografiei maramureșene”.

La fel de ilustru, fiul său Dr. Ale­xan­dru Filipașcu, un reputat cer­cetător biolog a nutrit toată viața sa un cult pentru minunatul său pă­rinte și a încredințat, spre reeditare, ultramediatizata „Istorie a Maramu­reșului”; ca atare, în anul 1997 a fost publicată, în ediție anastatică, lucrarea de referință apărută în anul 1940, care este astăzi cea mai citită și cea mai invocată carte de istorie a Maramu­reșului!

În perioada octombrie 1933 - no­iembrie 1937 Alexandru Filipașcu a deținut funcția de prim ajutor de primar al Sighetului, fără a avea însă o angajare politică. Ca edil, odrasla nemeșească din Petrova s-a implicat în rezolvarea treburilor comunității sighetene, contribuind esențial la efortul de modernizare a orașului reședință a județului Maramureș: a mutat piața din centrul Sighetului în locul unde este și astăzi, transformând întregul peri­metru în zonă pietonală sau Corzo, a dotat noua piață cu 100 de gherete de beton, a trasat și deschis noi străzi, continuând introducerea canalizării, a determinat pavoazarea mai multora, a introdus curentul de zi în oraș, a modernizat uzina elec­trică, a înființat un abator pentru tăiat porci, a instalat sirenele de alarmă la nivelul cerințelor vremii, a modernizat serviciul de pompieri ș.a.
Tot în această perioadă sigheteană, Dr. Alexandru Filipașcu s-a implicat intelectual și material, făcând parte din mai multe asociații și societăți, între care: Asociația pentru Cultura Poporului Român din Maramureș - ASTRA, Societatea „Principele Mircea”; după cum a fost membru în Consiliul de Administrație al Băncii Populare „Tisa”, dar și cenzor la Banca „Ma­ra­murășană” ș.a.
Ca profesor, preot, ziarist a desfă­șurat o prodigioasă activitate antire­vizionistă, ținând mai multe con­ferințe și prelegeri, încercând să conș­tientizeze pericolul iminent cu care era amenințat statul român, românii, mai cu seamă.
Doctor în filosofie (1922), doctor în teologie (1928) a rămas, totuși, unul dintre exponenții cei mai prestigioși ai istoriografiei Maramureșului, realizând prima sinteză istorică a acestui ținut. Despre acest demers al său, însuși Alexandru Filipașcu preciza că nu are pretenția de a fi dat „un studiu complet, întocmit după toate cerințele istoriografiei momentului”. La Universitatea de Stat J. Kazimir, Lemberg - Lwow, teza sa de doctorat în teologie a fost susținută în limba latină, aceeași în care a fost și redactată, fiind de față și consulul României din acel oraș, cu respectiva ocazie onorantă.
În anul 1922, după susținerea tezei de doctorat în filozofie, la Roma, a părăsit Cetatea Eternă și s-a înscris, ca audient, la anumite cursuri în cadrul Universității din München. În anul 1926 a urmat, de asemenea, cursuri în filozofie, la Paris.
În paralel, profesorul Alexandru Filipașcu s-a preocupat permanent de perfecționarea sa continuă ca dascăl de teologie, devenind profesor calificat în această disciplină, încă din anul 1924, pentru ca, începând cu 1 decembrie 1928 să devină „profesor definitiv” de teologie. Tot pe această linie a perfec­țio­nării pedagogice continue, a urmat diverse
cursuri la București, între anii 1928 - 1930, pe care le-a în­cheiat cu un examen de prestigiu, sus­ținut la Iași și obținând media 8.17.

Atât prin activitatea sa antumă, cât și prin realizările postume, reușite de fiica sa - d-na Livia Piso Filipașcu, marele istoric a rămas un model, o conștiință nobilă, nefisurată, un aristocrat al propriului destin. El a evitat, cu diplomație, luptele inter­con­fesionale, disputele ideologico-po­litice de la mijlocul anilor ’40, pla­sându-se însă ferm împotriva revizionismului maghiar și a zvârco­lirilor iredentiste ucrainene.
A rămas de referință, în acest sens, cu ecou până în presa centrală discursul antirevizionist al profesorului Dr. Alexandru Filipașcu, din anul 1936, în Sala Festivă a Prefecturii Maramureș. Tot în acest sens, a în­ființat și a condus publicația „Ecoul Maramureșului”, de mare impact la vremea sa, apărând însă, din păcate, doar între anii 1934 - 1936. În anul 1936 Dr. Alexandru Filipașcu a fost decorat cu ordinul „Coroana Româ­niei”, ca urmare a recu­noașterii implicării sale prodigioase în viața social-politică și culturală a Maramureșului și a țării; de asemenea, în anul 1941 a primit premiul „Năsturel” al Academiei Române.

Cu toate că a evitat cu obstinație să se implice în lupta politică a vremii și a județului, totuși a ajuns în colimatorul presei momentului, iar prietenul și fostul său coleg, jurnalistul Gheorghe Dăncuș, care semna, între altele, și cu pseudonimul de Mefisto, în rubrica pe care o gestiona „Colțul vesel - trist” a gazetei „Graiul Mara­mureșului”, în articolul „Dilema unui edil” nu l-a putut ocoli, ierta, apreciind: „Se știe, calitatea sa este liberaloid neofit. S-a supus acestui proces de metamorfozare politică numai din modesta dorință de a avea cât mai repede ceva «plusuri» pe lângă-i umila lefșoară de dascăl în cele sfinte”.10
Convins fiind că orice demers de timpul celui de față nu poate decât să aproximeze, să contureze portretul unei personalități atât de complexe, precum a fost cea a istoricului Dr. Alexandru Filipașcu, apreciez că eroul rândurilor de față a rămas un etalon al epocii sale, față de care îmi îndrept admirația mea profesională.
Note:

10. Dăncuș, Gheorghe, „Dilema unui edil”, în Graiul Maramureșului, anul III, nr. 28 din 1 martie 1934, p. 3.

Dr. Alexandru Filipașcu - de la o victimă a Canalului Dunăre - Marea Neagră, la admirația istorică a urmașilor

În comuna neamului său Petrova, în localitatea natală deci, a existat și este întreținut încă un cult al memoriei lui Alexandru Filipașcu. Pe vremea regimului comunist, cartea sa de referință „Istoria Maramureșului”, circula din mână în mână, ca un samizdat, fiind valorificată cu suma de 3.000 lei pentru un exemplar, ceea ce echivala cu un salariu de director de școală.
După revoluția din 16-22 decembrie 1989 în Petrova s-a reaprins acest „cult” al ilustrului înaintaș, mai întâi la nivelul intelectualilor și dascălilor din comună, între care îi amintesc, cu respect, pe domnii: Ion Petrovai, Simion Ileș, Dumitru Borda, Ion Bușescu și doamnele Marieta Roman, Măricuța Petrovai ș.a. Demersurile dascălilor petroveni au fost susținute, la vremea lor, de către foștii primari Vasile Dohotar și Vasile Bilașcu, apoi de către actualul primar, ing. Ion Petrovai, cât și de semnatarul acestor rânduri.
În consecință, în anul 2002, cu ocazia sărbătoririi centenarului nașterii marelui istoric, dar și cu ocazia comemorării morții acestuia au avut loc mai multe acțiuni remarcabile:
- la 20 aprilie, a avut loc un simpozion omagial „Alexandru Filipașcu”, la Grupul Școlar din Petrova;
- a fost repartizat un lot de teren pentru edificarea unui muzeu al cărturarilor petroveni: Dr. Gheorghe Bilașcu, Dr. Vasile Filipciuc, Dr. Alexandru Filipașcu.
Tot în același an, la 12 aprilie 2002, la Colegiului Național „Dragoș Vodă” Sighetul Marmației a avut loc un simpozion închinat fostului său profesor; de asemenea, cu sprijinul doamnei primar, prof. Eugenia Godja, a fost realizată o placă aniversară care urma să fie amplasată pe casa construită de Alexandru Filipașcu în Sighetul Marmației; totodată, cabinetul de istorie a primit numele lui Alexandru Filipașcu.
În aceeași ordine de idei se impune să amintesc faptul că la Sighetul Marma­ției, poetul și omul de cultură Echim Vancea, împreună cu un grup de in­telectuali sigheteni a înființat Centrul de Studii și Cercetări privind Istoria, Cultura și Civilizația Maramureșului „Dr. Alexandru Filipașcu”.
Grupul Școlar din localitatea Petrova a primit numele de Liceul Tehnologic „Alexandru Filipașcu” prin ordinul de ministru nr. 3750/5.05.2004, începând cu anul școlar 2004 - 2005.
Cinstind același altar al postumității lui Alexandru Filipașcu, la 17 ianuarie 2019, un grup de intelectuali din Sighet a așezat o placă memorială pe casa construită de către acesta, în orașul pe care l-a iubit atât de mult. Construcția gândită de către ilustrul cărturar,
într-un stil neoromânesc ele­­gant, rupe fizionomia arhitectonică citadină a străzii, iar în timpul de două luni cât a fost ridicată, în orașul dintre ape nu a căzut nici o picătură de ploaie. Evenimentul a fost sfințit de către protopopul ortodox al Sighetului, Vasile Aurel Pop, iar în public, între alții, au asistat: primarul urbei - dl inginer Horia Scubli, profesor Dr. Ion Petrovai, prof. Dr. Dorel Todea ș.a.
Memoria și admirația istorică a aceluia care a fost Alexandru Filipașcu sunt păstrate și cultivate cu religiozitate de către urmașii acestuia și prin intermediul Casei Nobililor Maramureșeni, edificată la Vișeul de Sus, o instituție unică în peisajul istoriografic național, de către fiica sa - Dna Livia Piso Filipașcu și de către ginerele său - marele tenor Ion Piso.

Alexandru Filipașcu - o bibliografie

I.1. Opera antumă
1. Roma și frumusețile ei, Zalău, 1925;
2. Adevărul istoric al Genezei, Oradea, 1930;
3. Revizionismul maghiar și drepturile noastre asupra Daciei, Sighet, 1936;
4. Istoria Maramureșului, Tipografia Ziarului „Universul”, București, 1940;
5. De la românii din Maramureș, Sibiu, 1943;
6. Le Maramureș (lb. franceză), editată de Centrul de Studii și Cercetări privitoare la Transilvania, vol. X al Colecției Bibliotheca „Rerum Transilvanie”, Sibiu, 1944;
7. Luptătorul maramureșean Dr. Vasile Filipciuc, Sibiu, 1944;
8. Voievodatul Maramureșului. Originea și structura lui, Sibiu, 1945;
9. Bihorul românesc, Sibiu, 1945;
10. Naționalitățile Maramureșului în lumina mărturiilor documentare, Cluj, 1946;
11. Dezvoltarea economică și politică a Principatelor Române până la războiul de independență, Cluj, 1950;
I.2. Opera postumă
1. Filipașcu Alexandru, Moisescu Gheorghe, Lupșa Ștefan, Istoria
Bisericii Române, București, 1957;
2. Filipașcu, Alexandru, Istoria Maramureșului, Editura Gutinul, 1997;
3. Maramureșul, Editura Echim, Sighetu Marmației, 2002, traducere după Le Maramureș, Sibiu, 1944;
4. Filipașcu, Alexandru, Patronime maramureșene. Genealogia familiei de Dolha și Petrova (nobili maramureșeni urmași ai dacilor liberi), ediție îngrijită și postfață de Livia Piso-Filipașcu, cuvânt înainte de profesor univ. Dr. Ioan-Aurel Pop, Editura ALBATROS, București, 2003;
5. Filipașcu, Alexandru, Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română, ediție îngrijită de Ion și Livia Piso, Editura Dacia, Cluj, 2006;
6. Filipașcu, Alexandru, Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română, ediție îngrijită de Ion și Livia Piso, revizuită și adăugită de Dr. Livia Ardelean, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2014;
7. Prof. Alexandru Filipașcu de Dolha și de Petrova. Doctor în filozofie și teologie, Istoria Maramureșului, ediția a II a, prefață de Livia Piso, Editura EIKON, Cluj Napoca, 2014;
8. Filipașcu, Alexandru, Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română, (The Encyclopedia of noble families of a roma­nian origin in Maramureș county), ediția a II a adăugită și îngrijită de Ion și Livia Piso, ediție bilingvă, traducere de Ligia Tomoioagă, Editura EIKON, Cluj Napoca, 2015;
II. Studii și articole de Istorie
1. Contribuțiuni la administrarea Maramureșului, sub regimul maghiar, în „Transilvania”, nr. 7 - 8, 1942;
2. Înstrăinarea unor familii maramureșene, în „Transilvania”, nr. V - VII, 1942;
3. O impietate națională, în „Țara”, nr. 383, 1942;
4. Eroul Popa Lupu din Borșa - 225 de ani de la nimicirea tătarilor, în „Țara”, Nr. 394 - 397, 1942;
5. Descrierea întâmplărilor de la începutul revoluției 1848/1849 în protopopiatul Hălmagiului, în „Transilvania”, nr. 1 și 44 - 46, 1943;
6. Protopopul Ionu Fodoru și urmașii săi, în „Transilvania”, nr. IX - X, 1944;
7. Luptătorul maramureșean Dr. Vasile Filipciuc, în „Transilvania”,
nr. X - XI, 1944;
8. Legăturile Maramureșului cu Năsăudul, în „Plaiuri Năsăudene”, nr. 20 - 21, 1944;
9. Monografie comunei Bârsana, în „Plaiuri Năsăudene”, nr. 25 - 26, 1944;
10. Șovinismul unguresc. Din suferințele noastre. Sfârșitul stăpânirii ungurești, în Transilvania de Nord, în România Nouă”, nr. 17, 22, 1944;
11. Începuturile ASTREI în Maramureș, în „Transilvania”, anul 75, nr. 1, 1944, p. 163 - 169;
12. Naționalitățile Maramureșului în lumina mărturiilor documentare, Cluj, 1946;

III. Alexandru Filipașcu - referințe istoriografie
1. Achim, Valeriu, Un cărturar patriot. Mărturii despre Alexandru Filipașcu, în „Pentru Socialism”, nr. 6896 din 25.X.1977, Baia Mare, p. 2;
2. Achim, Valeriu, O prestigioasă și necesară reeditare: Istoria Maramureșului, Archeus, decembrie 1997;
3. Achim, Valeriu, Prof. Filipașcu, Alexandru, Istoria Maramureșului, în Pro Unione, Anul IV, nr. 3 - 4 (11 - 12), decembrie 2001, p. 185 - 186;
4. Ardelean - Pruncu, Ion, Din galeria marilor bărbați ai Maramu­re­șului, în „Maramureșul Istoric” din ianuarie 1993, Sighetu Marmației;
5. Borda, Dumitru, Profesorul, teologul și istoricul Alexandru Filipașcu, Editura Țara Maramureșului, Petrova, 2016;
6. Ciolte, Ion Vasile, Viața și activitatea Preotului Profesor Dr. Alexandru Filipașcu, lucrare de licență, Institutul Teologic Universitar Ortodox, Cluj Napoca, 1994;
7. Crișan, Mircea, Alexandru Filipașcu - un adevărat reper al Maramureșului, în Gazeta de Maramureș, Anul XIV, Nr. 657, 7 - 13 noiembrie 2015, p. 12;
8. Gherheș, Ilie, Alexandru Filipașcu - un istoric care și-a urmat menirea până la sacrificiul suprem, în „Graiul Maramureșului”, Anul XIV, serie nouă nr. 3666, 22 aprilie 2002, p. 1 - 3;
9. Gherheș, Ilie, Prof. Dr. Alexandru Filipașcu - „De la românii din Maramureș”, Sibiu, 1943 - ecoul unei însingurări, în „Graiul Maramureșului”, Anul XIV, serie nouă, nr. 3699, 4 iunie 2002;
10. Gherheș, Ilie, Alexandru Filipașcu - un aristocrat sublim al propriului destin, în Marmația, 7/2, Muzeul Județean Maramureș, Baia Mare, 2002, p. 328 - 332;
11. Năsui, Florentin, 70 de ani de la apariția lucrării lui Alexandru Filipașcu „Istoria Maramureșului”, în Graiul Maramureșului, Anul XXII, serie nouă, nr. 6202, 9 august 2010, p. 1, 3;
12. Pârja, Gheorghe, O carte nobilă despre Maramureș, în Graiul Maramureșului, Anul XXIV, serie nouă, nr. 983, 25 august 2012, p. 6;
13. Pârja, Gheorghe, O carte utilă și necesară, „Profesorul, teologul și istoricul Alexandru Filipașcu”, în Graiul Maramureșului, Anul XXVII, nr, 8120, 10 decembrie 2016, p. 6;
16. Petrovai, Măricuța, Viața și activitatea preotului prof. Dr. Alexandru Filipașcu, în „Glasul Maramureșului”, Anul VI, nr. 1536, 20 aprilie 2002, p. 2;
17. Piso - Filipașcu, Livia, Patronime maramureșene. Heraldică. Steme. Familia de Dolha și de Petrova, în „Transilvania”, nr. 3, 2001, Sibiu;
19. Popescu, Ioan Johni, Sighetenii l-au omagiat pe savantul Alexandru Filipașcu, în Informația Zilei de Maramureș, Anul X, nr. 2702, 9 august 2010, p. 16;
20. Rădulescu, Mihai Sorin, Istorie și genealogie, în România Literară, Anul XXXIX, nr. 41/2006, 13 octombrie 2016, p. 20;
21. Vancea, Echim, Alexandru Filipașcu: cronologia vieții și a operei, în Bibliotheca Septentrionalis, 15, nr. 1 (28), 2007, p. 9 - 16;
22. *** Enciclopedia istoriografiei românești, București, 1978, p. 142 - 143;
23. *** AXA - Revistă a Colegiului Național „Dragoș Vodă”, nr. 34, Sighetu Marmației, 2002 - ediție specială număr închinat Centenarului Al. Filipașcu.