Istoria tesaturilor creponate

Ciprian DRAGOS cipri@gazetademaramures.ro Angela Filip, director in cadrul Prefecturii Maramures, se numara printre cei 300 de inventatori maramureseni. Realizarile sale pe linia chimiei textile si-au adus aportul la afirmarea Maratex-ului ca una dintre cele mai importante fabrici de profil din tara. In numarul trecut, am prezentat inventiile unui inginer chimist. Ne mentinem in sfera tehnologiei chimice, cu realizarile inginerului Angela Filip, in prezent, unul dintre directorii din cadrul Prefecturii Maramures. Nascuta in Baia Mare, ea a urmat cursurile Liceului Gheorghe Sincai, sectia reala, iar apoi, a absolvit Facultatea de Tehnologie Chimica Timisoara, din cadrul Institutului Politehnic Traian Vuia. Initial, a fost repartizata la Centrala Cauciucului Danubiana, din Bucuresti, insa s-a transferat, la scurt timp, in orasul natal, la fabrica de textile Maratex, unde, in primii trei ani a lucrat ca si inginer stagiar, iar, mai apoi, sef laborator chimic in cadrul sectiei de finisaj tehnic textil. In 1993, medicii i-au recomandat (pentru siguranta starii sale de sanatate) sa renunte la locul de munca. S-a reprofilat, angajandu-se ca inspector in cadrul actualei Directii de Integrare Europeana, Dezvoltare Economica si Monitorizarea Serviciilor Publice Deconcentrate a Prefecturii. Din 1994, este directorul acestei institutii. Desi activitatea sa in ultimii ani a fost una exclusiv administrativa, directorul Filip isi aminteste cu nostalgie de anii de glorie ai Maratex-ului. „Pe vremea aceea, tot ce faceam venea din pasiune si nu pentru scopuri materiale. Pentru ca nu am beneficiat de niciun ban de pe urma inventiilor mele, nici macar din profitul obtinut din implementarea acestora. Imi amintesc cu placere de acea perioada. Cred ca inclinatia spre chimie si cercetare mi-a fost data de profesorii deosebiti pe care i-am avut in scoala generala, liceu si facultate”, ne spune Filip. Primele lucrari de cercetare dateaza inca din anii facultatii. In cadrul unor sesiuni de comunicari stiintifice de la acea vreme, ea a obtinut locul III (1979) si locul II (1980), pentru doua lucrari de chimie – fizica. Ulterior, la sfarsitul anilor ¼80, a obtinut un loc I si un loc III la concursurile judetene de creatie tehnico – stiintifica. Prima inventie importanta, brevetata de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, a vizat un procedeu de tratare alcalina a tesaturilor de tip bumbac. Pana sa ajunga in stadiul de tesatura, bumbacul trece printr-o serie intreaga de tratamente fizice si chimice, fibra fiind pregatita pentru a fi cat mai curata si mai rezistenta. Cu procedeul realizat de inginerul Filip, s-a imbunatatit mult productivitatea, reducandu-se numarul fazelor tehnologice la una singura. „In acest fel, s-a obtinut un grad superior de alb al tesaturii, o rezistenta marita a acesteia, hidrofilie ridicata si costuri de productie reduse la jumatate. Dupa 1988, noua tehnologie s-a aplicat in intreaga sectie. In 1988, inventia a fost definitivata si am inaintat actele catre OSIM, brevetul de inventie fiind emis in 1991”, afirma Filip. Urmatoarea sa inventie s-a referit la un procedeu de tratare a tesaturilor din fibre celulozice. In 1991, a depus o solicitare la OSIM, pentru obtinerea unui brevet de inventie, insa a primit un raspuns abia dupa cinci ani, in care i se comunica faptul ca pentru brevetare mai sunt necesare anumite examinari de fond, ceea ce presupune taxe suplimentare. Dupa trecerea unui asemenea interval de timp, Filip a considerat ca inventia nu ar mai prezenta importanta si a renuntat. O alta realizare deosebita, care ii trezeste si acum sentimente de satisfactie, este aceea a inventarii unei metode unice de determinare cantitativa – calitativa a continutului de zaharuri din bumbacul importat. Datorita faptului ca el continea uneori multe zaharuri, era foarte aderent fata de utilaje, ceea ce ducea la o calitate scazuta a fibrelor. Pentru stabilirea nivelului zaharurilor din bumbac, fabrica apela la analize de laborator, la Institutul de Cercetari Textile, insa costurile erau foarte ridicate. Prin inventia inginerului Filip, ce avea la baza sulfatul de cupru, s-a reusit determinarea nivelului zaharurilor bumbacului, in cadrul laboratorului de la Maratex. Toata lumea este familiarizata cu materialele textile creponate produse in Baia Mare. Insa, foarte putini stiu faptul ca inginerul Filip este autorul metodei de creponare chimica a materialelor. „Am primit o mostra de material creponat, de la niste parteneri din Austria. Ni s-a cerut sa facem la fel, pentru un pret dublu fata de materialele standard. Cu o pasta, pe baza de soda caustica, am reusit sa producem o reactie chimica a celulozei, realizand, astfel, pe portiunea textila aplicata, rezultatele dorite. Ulterior, dupa plecarea mea, aceasta realizare a fost implementata in fluxul tehnologic”, ne-a declarat Filip. Desi lucreaza in administratie de aproape 15 ani, fostul inventator de la Maratex a ramas cu sufletul acolo unde a avut cele mai mari satisfactii, ca si inginer chimist. O natie de inventatori Romanii sunt, prin excelenta, o natie cu realizari geniale, in multe cazuri furate si brevetate de altii. Vom da doar cateva exemple de inventii romanesti, care, de-a lungul timpului, au ajuns sa fie cunoscute in toata lumea. Ele sunt doar cateva din ideile romanilor din care altii au facut tone de bani. Dar parca mai conteaza. Cea mai veche inventie romaneasca cunoscuta dateaza din 1529 si ii apartine lui Conrad Haas, seful Depozitului de Artilerie de la Sibiu. El a realizat mai multe tipuri de rachete (cu doua si trei etaje, de ardere, casuta zburatoare). Una dintre aceste inventii, racheta spatiala cu trei etaje de carburant solid, a fost trimisa in spatiu, cu succes, in anul 1555 (!), in prezenta catorva mii de spectatori. Ulterior, dupa mai bine de 400 de ani, cosmonautii rusi si americani si-au tras toate onorurile pentru diferite lansari de rachete in spatiul cosmic. In 1827, Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane, a inventat stiloul, denumit de el „condei portaret, fara sfarsit, alimentandu-se singur cu cerneala”. Dumitru Vasescu, pe care nu-l regasim in nicio istorie a automobilului, a construit un automobil cu motor cu aburi, inca din 1880. Tot pe linia motorizatelor s-a inscris si Alexandru Ciurcu. In 1886, el a realizat prima ambarcatiune cu reactie. In 1895, Dragomir Hurmuzescu a inventat electroscopul. In 1906, Traian Vuia a reusit prima decolare de la sol fara ajutorul vreunui alt mijloc, decat propulsia proprie a avionului. A fost primul zbor din istoria aviatiei. Tot el a lansat, in 1910, primul avion din lume fuselat aerodinamic.