Istoria roman tata a invaziilor tatare in Maramures

Cruci cu simbolul semilunii, clopote scufundate, fete frumoase care au inmuiat pana si inimile cotropitorilor, rapiri ca-n filme, batrane care ucid tatari in butoiul cu varza si localnici care imbraca masti ca sa-i alunge. Pe scurt, invaziile pustiitoare ale tatarilor in Maramures, asa cum le stiu si le povestesc batranii. Stalpul Tatarilor, Preluca Tatarilor, Valea Tatarilor... Aproape fiecare localitate din Maramures pastreaza in numele locurilor amintirea acelor vremuri crancene. Desi au trecut aproape trei secole de la ultima invazie a tatarilor in Maramures, batranii mai murmura sfios povesti despre biserici arse, fetele de o frumusete ireala carora li s-a dus vestea, batrane curajoase, flacai viteji, sateni inventivi si locuri ce poarta numele focului ce-a parjolit tara. Sunt povestile acelor zile napraznice. Povestile invaziilor tatare in Maramures, altfel decat cele din manualele de istorie. Pe la 1700, zeci de biserici si manastiri din Maramures au fost pradate si incendiate de tatari. Ca sa-si apere lacasurile de cult in fata navalitorilor, localnicii au pus semiluna la baza crucilor. Lectorul universitar doctor Ilie Gherhes, presedinte al Societatii de Stiinte Istorice din Romania, filiala Maramures, spune ca: „Parsivenia romanului a fost la mare cinste si atunci pentru ca din vremea invaziei tatarilor dateaza semiluna pusa la baza crucii. Este un foarte mare paradox sa pui baza crucii intr-o luna, luna fiind simbolul fecunditatii si al feminitatii. Semiluna este clar un simbol tatar. Este intr-un fel o blasfemie. Au fost si cazuri cand localnicii schimbau crucile de pe biserici cu buzdugane sau semiluna pentru ca tatarii sa nu arda lacasurile de cult”. O astfel de semiluna se poate vedea si astazi pe biserica din Surdesti. „Este o semiluna, care se pastreaza si acum. Se spune ca este de pe vremea cand au trecut tatarii. Este pe cruce un semn ce seamana cu o semiluna si se spune ca a fost pus pentru a-i induce in eroare pe tatari, ca aveau obiciul sa arda bisericile crestine. Ideea era s-o perceapa ca-i de-a lor. Este si crucea si semiluna.”, a explicat Garvil Costin, un localnic din Surdesti. Gherhes spune ca invaziile tatare n-au lasat doar semiluna in urma, ci au generat si numeroase toponime si chiar nume: „Cand au devastat tatarii toata partea aceasta din Europa au ajuns pana pe Valea Izei. La Borsa s-a organizat o ambuscada, iar locul se numeste si acum Preluca Tatarilor. Asta a fost in 1711. Aproape ca nu exista localitate in Maramures sa nu gasesti antroponim sau toponim de pe vremea invazei tatarilor. De exemplu, unul dintre numele frecvent raspandite este Marza. Numele acesta este in special pe Valea Izei, dar e intalnit pana-n Asia, acesta fiind nume tataresc”. Insa, cel mai cunoscut monument din Maramuresul acelor vremuri ramane Stalpul Tatarilor din Cavnic, pe care sta scris „In anul 1717 pana aici au ajuns tatarii”. Atunci, batranii spun ca a avut loc o batalie cumplita intre localnici si cotropitori si ca, in final, tatarii s-au retras. De fapt, monumentul a fost ridicat in memoria acelei batalii. Tot in amintirea victoriei de la 1717, in Cavnic se pastreaza un obicei inedit: in fiecare an, de Craciun, cavnicarii se imbraca de brondosi, mascati cu cusme de blana si hamuri cu clopote. Se spune ca, acesta a si fost secretul care i-a speriat pe tatari in ultima lor invazie in acele locuri. Profesorul de istorie Luciana Cotet-Magurean din Cavnic spune ca: „Povestea pe care o stiu eu este ca, in 1717, o ceata de tatari a trecut in Maramures din Nordul Moldovei. Au avut conflicte in zona Borsa si au ajuns pe Valea Cavnicului. Aici, locuitorii din Cavnic si cei din Surdesti au reusit sa le opreasca inaintarea si i-au silit sa se retraga. S-au batut cu tatarii si se spune ca de atunci este traditia: se mascheaza localnicii de Craciun, se imbraca de brondosi (mascati cu hamuri de clopote, n.red). Dupa aceea, in amintirea conflictului, a fost ridicat un monument, numit si azi Stalpul Tatar. Locul era o vale stramta, ca dupa aceea s-a facut drumul. Era ca o trecatoare printre munti.” La lupta crancena din 1717 au participat si surdestenii. Gavril Costin ne povesteste: „Se vorbeste ca tatarii au fost infranti de oamenii adunati de unul Toader Craciun, din Surdesti. Se spune ca au taiat copacii doar cat sa ramana in picioare. Desi erau mai numerosi, cand au intrat tatarii in padure, localnicii au tras copacii si i-au strivit. Asa au reusit sa-i infranga. Iar pentru ca i-au infrant pe tatari, se spune ca surdestenii au primit pamanturi. Este posibil sa fie adevarat ca satul are hotar foarte mare”. Se spune ca, in urma acestei batalii castigate, Toader Craciun a primit titlul nobiliar si a fost rasplatit cu mosii intinse. Exista insa si variante potrivit carora s-ar fi purtat batalii si la Fauresti. Scriitorul Gavril Alexa Bale spune ca: „A fost o batalie cu tatarii la intrarea in Fauresti. Acolo este o cruce, care se pastreaza de atunci. Normal, coloana principala de tatari a mers de-a lungul Raului Cavnic, in 1717. Dar erau fel de fel de cete care se abateau de la drum si jefuiau satele. In Carpinis, pana in 1996 – 1997 exista o casa de aceea de pe vremea tatarilor, cu intrare si cu iesire prin spate. Pe grinda era scris in chirilica anul 1600 si ceva. Inseamna ca tatarii veneau frecvent pe aici”. Batranii povestesc ca la marginea satelor erau pusi trambitasi care anuntau invaziile tatarilor. Cand acestia dadeau semnalul, oamenii isi ascundeau vitele, bunurile si fugeau in padure. Batranii nu puteau cauta adapost in codru, asa ca ramaneau acasa si se ascundeau pe unde puteau. Daca erau gasiti, aveau doua variante: sa lupte, sa-si omoare dusmanii sau sa se lase omorati. Intre cele doua variante a trebuit sa aleaga si strabunica Mariei Barsan din Barsana. Si a ales-o pe prima. „Prin 1700, tatarii veneau pe hotarele din Barsana. Veneau din zona Borsa. Cand se anunta venirea tatarilor, taranii fugeau in padure. Asta, pentru ca tatarii aveau obiceiul sa le ia animalele si chiar pe ei sa-i ia prizonieri. Odata, cand s-a dat alarma, strabunica tatalui meu a zis ca ea ramane acasa, ca oricum e batrana si nu poate urca dealul. Intr-adevar au venit tatarii, calare. Unul s-a bagat in curte la batrana. Ea l-a vazut si s-a ascuns dupa usa. Tatarul a legat calul de capriorii casei si chiar asa a fost, cand a intrat n-a vazut ca-i cineva dupa usa. Ea l-a auzit ca a cotrobait prin casa, dar nu s-a miscat. Intr-un colt era o cada mare, cu varza murata. Tatarul s-a aplecat sa ia varza, dar a alunecat in cada. Cand strabunica a auzit ca tatarul s-a trantit in cada, s-a dus repede si l-a tinut de picioare, nu l-a lasat sa iasa. Si atata l-a tinut, pana cand tatarul s-a inecat in moarea aia de curechi. Dupa aceea, l-a lasat acolo si a dat drumul calului, sa nu-si dea ceilalti seama unde a ramas tatarul asta. Acolo era obicieiul ca dupa ce trecea pericolul, se facea un foc in curte, sa stie cei din paduri ca se pot intoarce acasa cu animalele. Cand au venit acasa, a spus: mai baieti, hai sa va arat ceva. Va dati seama ca toti s-au mirat. Pe urma l-au luat din caldarea aceea si l-au ingropat in gradina. Acum nu mai este urma la mormant, dar stiu ca ma ducea tata sa-mi arate unde-i ingropat un tatar”. In Cetatele circula o alta poveste despre tatari si o fata care i-a cucerit cu frumusetea ei. Scriitorul Gavril Alexa Bale a explicat ca: „Se spune ca in Cetatele a fost o fata extraordinar de frumoasa. Titiana o chema. De fapt erau doua gemene. Pe atunci erau case cu doua intrari, una prin fata si una prin spate, sa poata fugi oamenii cand veneau tatarii. Una dintre fete a fugit si s-a ascuns intr-o holda de canepa, iar cealalta s-a ascuns intr-o lada. Asa era de frumoasa fata aceea, incat tatarii au auzit de ea, si au venit special dupa ea. O vecina a colaborat se pare cu tatarii sa-i ajute s-o gaseasca. S-a facut si o balada pe povestea asta. Mai exact, vecina aceea a inceput sa strige: Titiana, Titiana iesi afara/ Ca tatarii au plecat din tara. Titiana era in lada si a iesit. Titiana era cea frumoasa... Asa ca tatarii au luat-o cu ei”. Povestea spune ca Titiana ar fi scapat din mainile tatarilor, undeva pe langa Vatra Dornei, ar fi ramas acolo si s-a casatorit. Dupa vreo 100 de ani, prin 1812, pe zona Cetatele s-a abatut o foamete napraznica si oamenii erau nevoiti sa aduca grane din Moldova. „Cineva din Cetatele s-a dus atunci cu boii dupa faina in Moldova. Omul acesta a ajuns la o fantana si a vrut sa-si adape boii. Omul i-a cerut unei femei galeata sa traga apa. Femeia l-a intrebat de unde-i. I-a raspuns ca-i din Ardeal. Ea a insistat: de unde din Ardeal? El raspunde: d’ inga Baia. Ea insista: dat de unde d’inga Baia? Omul ii raspunde: da’ de unde stii tu zona aia, ca n-ai fost in veci p-acolo? Ea insa i-a raspuns ca stra-strabunica ei e de acolo, ca au adus-o tatarii si a scapat prin Vatra Dornei. Asa ca povestea Titianei a revenit in Cetatele”, povesteste Bale. Acum povestea Titianei va ajunge subiecul unui roman la care lucreaza Gavril Alexa Bale. Celelalte povesti raman doar in istoria nescrisa a locurilor. Si in numele lor. Stalpul Tatarilor, Preluca Tatarilor, Valea Tatarilor... Aproape fiecare localitate din Maramures pastreaza in numele locurilor amintirea acelor vremuri crancene... Bonzarii si tatarii De la invazia tatarilor din 1717, localnicii din Barsana au o porecla: bonzari. Se spune ca o femeie le-a dus mancare barbatilor care erau pe deal la coasa. Cand s-a intors in sat, i-a intrat in olul de lut un bonzar (un fel de albina). De la o vreme, bonzarul a inceput sa faca zgomot. Femeia a crezut ca vin tatarii si a luat-o la fuga. A ajuns in sat si a alarmat tot satul. Barbatii s-au pregatit de lupta, iar femeile si batranii s-au ascuns. Tatarii insa nu veneau. Dupa o vreme, femeia s-a uitat in straita si a vazut ca era de fapt un bonzar in ol. De atunci, maramuresenii le spun celor din Barsana „bonzari”. Clopotele din apa In satul maramuresean Tisa , se spune ca biserica si cateva case din jur au fond inghitite de un iezer fara fund. Cunoscutul colectionar Nicolae Pipas crede insa ca povestea avea legatura tot cu o invazie a tatarilor: „Realitatea trebuie sa fie in felul urmator: in 1717 cand erau invaziile tatare, primul lucru pe care il faceau localnicii era sa ia clopotele bisericilor pentru ca le trebuia metalul pentru tunuri. Oamenii de aici, intr-o noapte, inainte de a veni tatarii au luat clopotele si le-au dus in terenul asta mlastinos de care vorbesc. Dupa ce a trecut pericolul, s-au dus ei sa caute clopotele, dar acestea erau scufundate in namol si nimeni nu le-a mai putut vedea”. Nici acum satenii nu mai pot vedea clopotele. Dar, ei spun ca le aud, in fiecare an, in noaptea de Inviere… Ultimul tAtar din MaramureS Potrivit ultimului recensamant, realizat in 2002, 0,1% din populatia Romaniei era reprezentata de tatari. Si, din cei 24137 de tatari care traiesc in tara noastra, doar unul locuieste in Maramures. Conform recensamantului din 1992, in Maramures erau doi tatari, conform celui din 1977, unul, iar potrivit celui din 1966, doi. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro