Istoria fricii

Asa cum explica psihiatrii, frica functioneaza in organismul nostru ca o sirena care ne avertizeaza daca un necunoscut intra in casa noastra. Frica are aceeasi functie: trebuie “sa ne atraga atentia asupra unui pericol, pentru a ne permite sa il infruntam in cel mai bun mod”, explica Christophe André, autorul cartii Cine se teme de frica? Titlul cartii trimite la o fraza a filosofului Montaigne: “Frica este lucrul de care ma tem cel mai mult”. André (francez ca si Montaigne) este un psihiatru care a publicat deja carti de mare succes, printre care Cum sa traiesti fericit?, scrie Il Tempo, citat de Rompres. Fobii obisnuite “Problemele apar atunci cand semnalul de alarma nu este reglat corect”, explica André referitor la frica. Cu alte cuvinte, atunci cand, din instrument fiziologic de aparare, starea de spirit degenereaza in patologie. Atunci cand devine panica incontrolabila. Cand teama (nemotivata si irationala) asuma proportiile unei fobii. Organizatia Mondiala a Sanatatii sustine ca un adult din doi sufera de frica (lucru care este normal), in timp ce 12% sufera de fobii (mult mai putin normal). André enumera cu meticulozitate fobiile cele mai obisnuite (plecand de la clasificarea lui Freud) pentru a ajunge la micul vocabular al neologismelor (de derivatie greaca) care le identifica pe unele dintre acestea. Acrofobia - frica de gol, aerodromofobia - frica de a calatori cu avionul, algofobia - teama de durere, astrafobia - frica de fulgere, brontofobia - frica de tunete, cheimofobia - frica de furtuni, hemofobia - frica de sange, creatofobia - frica de carne, belonefobia - frica de ace si varfuri ascutite, monofobia - frica de a ramane singuri, oicofobia - frica de a reveni acasa dupa o internare in spital, siderodromofobia - frica de a calatori cu trenul, tafofobia - frica de a fi ingropat de viu, tricofobia - frica de par si pterofobia - frica de pene. Mai exista apoi grila fricilor de animale (zoofobia): ornitofobia - de pasari, ailurofobia - de pisici, kinofobia - de caini, musofobia - de sobolani, aracnofobia - de paianjeni. Frica de a-ti fi frica Pentru a completa acest tablou de alarme exagerate, merita sa fie mentionata cea mai extravaganta dintre toate patologiile, fobofobia, frica de a-ti fi frica. “De circa 20 de ani - relateaza André - tratez persoane care sufera de frici excesive si ii insotesc pe pacientii mei in toate locurile care ii inspaimanta, incercand sa-i ajut sa lupte impotriva fricii lor. Curajul si energia la care recurg pentru a o infrunta dovedesc ca se afla la o distanta de ani lumina de ceea ce anumiti oameni gandesc: cei care au fobii sunt considerati oameni slabi, resemnati”. Psihoterapeutul ajuta bolnavul sa caute un echilibru, demonstrandu-i ca problema este mai putin grava decat pare. Cate o minciuna si mult bun simt: o reteta care a avut intotdeauna efect pentru limitarea prejudiciilor. Se spune ca navigatorul portughez Vasco da Gama, atunci cand marinarii sai erau paralizati de frica de o furtuna, ii linistea, spunandu-le: “nu-i nimic. E marea care tremura atunci cand ne vede”. Cu alte cuvinte, este important bunul simt. Autorului cartii i-ar fi placut cu siguranta o anecdota care l-a avut protagonist pe compozitorul Gioacchino Rossini, un om foarte spiritual. Intr-o seara, intr-un salon (in care era si el prezent), stapana casei a fost invitata sa cante o romanta compusa de muzician. Ea s-a eschivat, adresandu-se maestrului: “cum sa cant in fata dv? Daca ati sti cat imi este de frica...” Rossini i-a replicat: “dar ce sa mai spun eu, in acest caz? Anxiozitatea globalizata In opinia lui Massimo Tosti, semnatarul articolului “Teroarea pune in miscare istoria”, de la 11 septembrie 2001 ne-am obisnuit sa convietuim cu frica. O emotie rationala. Atentatele de la Madrid, Londra, din Orientul Mijlociu si din Extremul Orient au demonstrat ca teroristii nu se joaca si prin urmare nu exista motive sa “stingi” semnalul de alarma. Dar cum ne plasmuieste, cum ne schimba aceasta anxiozitate globalizata? Era oare diferita perceptia pericolului in alte epoci? “Frica este motorul istoriei. Nu dorinta de cucerire, invidia, puterea, si spatiul vital. Istoria se masoara, se modifica, se dezvolta in functie de frica. Un sentiment foarte vechi si ancestral care provoaca exoduri, diaspore, razboaie, descoperiri. Chiar si progres”. Francesco Perfetti, profesor de Istorie Contemporana la Universitatea Luiss din Roma, sustine patimas aceasta teza. Si reparcurge tot ce s-a intamplat, de exemplu, in Italia, in ultimii 80 de ani. “Fascismul s-a afirmat deoarece burghezia a primit cu spaima valul de greve si violente de dupa razboi si - dupa infiintarea Partidului Comunist (1921) - s-a temut ca modelul bolsevic se va putea afirma si in Italia. Fascismul a devenit regim, in 1926, de teama saltului in intuneric. Teama de comunism s-a aflat la baza triumfului democrat-crestin in alegerile din 1948. Si este usor de prevazut ca tot frica va domina si apropiata campanie electorala din Italia: Berlusconi va agita inca o data spectrul unei victorii comuniste; centrul-stanga va arata spre frica de regimul si totalitarismul dreptei dominate de o singura persoana, care a acumulat o putere excesiva”. Epoca fricii A existat o intreaga epoca istorica dominata de frica (cel putin asa spun cartile de istorie): Evul Mediu. Frica de anul 1000, frica de ciuma, frica de infern si de damnatiunea eterna. “Dar le era mai putina frica decat ne este noua astazi”, spune Franco Cardini, cel mai autorizat dintre medievalistii italieni. Adevarata frica a fost cea de ciuma din 1347, ciuma neagra care a ucis o treime din populatia europeana. “Secolele al XIV-lea si al XV-lea au fost dominate de teroarea mortii”. Dar, a precizat Cardini, cele doua variabile fundamentale care determina frica privesc calitatea vietii si sensul securitatii. Frica este invers proportionala cu calitatea vietii. Karl Marx le spunea proletarilor: “nu aveti de pierdut decat lanturile voastre”. Aceasta era realitatea in secolele sumbre: oamenii nu aveau mare lucru de pierdut si prin urmare nu aveau motive majore pentru a metaboliza frica. In timp ce occidentalii, se afla astazi in conditiile ideale pentru a fi insotiti de teroare. Secolul al XX-lea a fost secolul fricilor individuale, studiate de psihanaliza. Secolul al XXI-lea se deschide marilor frici colective: terorismul, revoltele populare (precum cele din Franta), razboaiele religioase. Lipseste securitatea, iar acest lucru amplifica angoasa si multiplica efectele acesteia, chiar si in constiinta individuala. Vom sfarsi cu totii la psihiatru sau la psihanalist? Globalizarea emotiilor Exista si un alt motiv care sta la baza temerilor din ziua de astazi: globalizarea emotiilor. Este teoria lui McLuhan, reactualizata in termeni de angoasa. In urma cu 200 de ani, un cutremur ce avea loc la celalalt capat al lumii nu provoca nici un efect, pur si simplu deoarece nu aveai informatii despre el decat dupa mult timp. Astazi, un tsunami in Extremul Orient, un uragan la New Orleans sau un atentat la New York provoaca semne de intrebare pline de anxiozitate pe intreaga Planeta, in timp real. Te intrebi imediat daca efectul de sera va provoca (in termen de cateva zile sau cateva saptamani) un cataclism natural si acolo unde locuiesti; iti pui intrebarea cand vor lovi teroristii si in tara ta; cineva avertizeaza si ca suburbiile proprii vor fi trecute prin foc si para intr-un viitor apropiat. Este greu sa ramai linistit, inconjurat cum esti de atatia profeti ai nenoricirii. Este nevoie de nervi solizi si de un dulapior cu medicamente plin de tranchilizante si anxiolitice. Il Tempo