Israelul in umbra lui Ares

Este posibil ca Siria si Hezbollah sa inceapa in vara anului urmator un razboi impotriva Israelului, potrivit estimarilor facute de Statul Major al armatei israeliene, care a avut o serie de intruniri in ultimele saptamani, noteaza Amir Oren, corespondent Ha’aretz, intr-un articol dintr-o editie recenta a aceluiasi cotidian, citat de Rompres. In vreme ce nu exista estimari concrete in legatura cu momentul potentialului atac, se fac pregatiri intense pentru vara anului 2007, Israelul nedorind sa fie luat prin surprindere. Avand in vedere ca lectia razboiului din Liban nu a fost inca finalizata in rapoarte, a fost hotarata considerarea anului 2007 ca perioada interimara, precum si luarea unor decizii cu privire la construirea unei forte pentru mai multi ani, doar la sfarsitul lui 2007. Pregatiri de lupta Intre timp, doua importante decizii interimare au fost luate pe parcursul deliberarilor recente: dezvoltarea, in urmatorii trei ani, a unui sistem capabil sa intercepteze rachetele sol-sol de 220 mm si 302 mm, de genul celor pe care Hezbollah le-a folosit in atacarea Haifei si a altor orase, in timpul razboiului recent si luarea unei decizii finale privind anularea liniei de producere a tancurilor Merkava. Sistemul de interceptare a rachetelor va fi creat atat pe baza rachetelor deja existente, cat si potrivit evolutiilor viitoare ale respectivelor platforme. In ceea ce priveste tancurile Merkava, o analiza realizata asupra folosirii tancurilor in timpul luptelor din Liban in lunile iulie si august, si in mod special asupra performantelor tancului Merkava Mark-4, indica faptul ca daca tancurile sunt folosite in mod corespunzator, ele isi pot proteja echipajul cu mai multa eficienta decat in trecut. Prin urmare, Fortele Defensive Israeliene (IDF) au in continuare nevoie anual de zeci de tancuri de ultima tehnologie, pentru a le inlocui pe cele vechi, mai vulnerabile. S-a decis, de asemenea, amanarea cu un an a deciziei luate de fostul ministru al apararii, Shaul Mofaz, cu privire la scurtarea perioadei stagiului militar la doar opt luni (de la un an) - decizie care va intra in vigoare in martie 2007. Mentinerea actualelor conditii ale indeplinirii stagiului militar va permite realizarea antrenamentelor necesare pentru ca diviziile sa fie pregatite pentru lupta si pentru sporirea eficientei lor. IDF ar dori, de asemenea, sa renunte la controlul asupra Comandei Frontului Intern, trecand responsabilitatea pentru coordonarea fortelor politienesti si a altor autoritati de acest gen asupra unei entitati civile. Acest punct de vedere a fost prezentat de catre IDF Consiliului National pentru Securitate, acesta urmand sa il ia in considerare. In analiza facuta capacitatilor interimare si pe termen lung ale Israelului, Statul Major se bazeaza pe evaluarile serviciilor secrete militare, precum si pe cele ale Directoratului pentru Planificari. Scenarii posibile La finalul unei serii de intruniri ale Statului Major, seful acestuia, Dan Halutz, a identificat cinci principale zone, sau posibile scenarii, pe care IDF trebuie sa le ia in considerare cu seriozitate. Potrivit primului scenariu posibil, este necesara pregatirea in eventualitatea unor conflagratii in zona nordica - un razboi initiat de Siria sau de Hezbollah, separat sau impreuna, ce s-ar bucura de sprijinul Iranului; izbucnirea unui asemenea conflict este cel mai probabil sa aiba loc in primavara sau in vara anului 2007. Printre motivele pentru care exista tensiuni se numara si sentimentul de „succes” pe care il au fortele din regiune care se opun Israelului si Occidentului. Luarea de catre Washington a deciziei de a retrage majoritatea fortelor americane din Irak ar putea contribui si ea la accentuarea acestei atmosfere si va necesita concentrarea asupra posibilitatii ca Irakul sa faca parte dintr-un front estic in conflictul cu Siria si Iranul. In ceea ce priveste raportul inegal de forta, statele arabe ostile Israelului, in frunte cu Siria, precum si organizatii paramilitare ca Hezbollah, au respins (chiar inaintea luptelor din Liban si a resimtirii consecintelor acestora) posibilitatea unei confruntari directe cu Israelul. In opinia acestora, superioritatea israelienilor atat in domeniul fortelor de lupta aeriene, cat si al celor de uscat anuleaza orice sansa de reusita a unei ofensive terestre. Eforturile continue depuse pe frontul palestinian pentru organizarea unor atacuri teroriste, ce se bucura din ce in ce mai mult de sprijinul guvernului Hamas, contribuie si ele la crearea atmosferei conflictuale. Se ridica in acest context o serie de intrebari privitoare la intentiile IDF, in urma rapirii lui Gilad Shalit, intentii legate de dezvoltarea unei relatii functionale cu guvernul Hamas, aceasta relatie avand ca scop final obtinerea unui armistitiu pe termen lung. Inarmarea gruparii Hamas din Fasia Gaza in decursul ultimelor luni, refuzul de a accepta termenii propusi de Cvartetul privind Orientul Mijlociu (recunoasterea Israelului, stoparea violentei, acceptarea acordurilor OEP anterioare cu Israelul) constituie argumente in sensul adoptarii unei strategii ofensive. Insa ultimul cuvant in aceasta situatie apartine liderilor politici. Prevazuta accentuare a pericolului terorist presupune si cresterea treptata a rolului elementului jihadist, precum si al unei miscari regionale care isi desfasoara operatiunile in Egipt, Iordania, Liban si alte state ce au legaturi cu reteaua terorista Al Qaida. In randul provocarilor pe termen lung, principalul rol ii revine Iranului, despre care se considera ca reprezinta o amenintare din ce in ce mai mare, in ciuda faptului ca nu se va manifesta in decursul anului viitor. Locul sau pe lista prioritatilor este insa relativ inferior, intrucat nu necesita modificarea imediata a pregatirii unitatilor de lupta israeliene aeriene sau terestre. Ha’aretz