Israel-Iran: atac ori simulare?

In urma unui important exercitiu militar israelian de la inceputul lunii iunie, sporeste numarul speculatiilor potrivit carora esecurile permanente ale eforturilor diplomatice vor duce la o agravare a situatiei si, in cele din urma, la o lovitura americana sau israeliana asupra instalatiilor nucleare iraniene. Potrivit rapoartelor, peste 100 de avioane israeliene F-16 si F-15 au luat parte la o importanta operatiune de antrenament deasupra estului Marii Mediterane si Greciei la inceputul lunii iunie, exersand manevre si realimentari cu combustibil cruciale pentru un posibil atac asupra Iranului, scrie ISN Security Watch, citat de Rompres. Elicopterele de sprijin si navele pentru realimentare cu combustibil au zburat pe o distanta de aproximativ 1.500 kilometri - aproape echivalenta cu distanta dintre Israel si principala uzina iraniana de imbogatire a uraniului, de la Natanz. Doctorul Ephraim Kam, ce isi desfasoara activitatea in cadrul Insititului din Tel Aviv pentru Studii de Securitate Nationala, a declarat pentru ISN Security Watch ca nu a existat nici o confirmare oficiala a operatiunii de antrenament din partea Israelului. „A fost negata, asa incat, daca ea a avut loc, scopul pare a fi cel de a realiza exercitii menite sa sporeasca numarul optiunilor militare impotriva locatiilor nucleare iraniene”, a opinat el. Un atac israelian presupune o multitudine de posibile capcane si nu prezinta garantia constituirii unei lovituri puternice date programului nuclear al Iranului. Realizarea unei asemenea lovituri ar presupune mai multe raiduri si asumarea riscului declansarii unui adevarat conflict militar. Vorbind despre lovitura Israelului din septembrie asupra unei locatii din nordul Siriei, Shahvar a afirmat: „Poate ca Israelul incerca sa vada care ar fi reactia lumii in cazul unui atac asupra unei instalatii nucleare”. Exercitiile din luna iunie par a fi o amenintare nu foarte subtila la adresa Iranului sa accepte oferta P5 plus unu (membrii permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU plus Germania) pentru un pachet imbunatatit de stimulente. Acest pachet ofera sprijin nuclear civil, inclusiv garantii pentru combustibil nuclear, colaborare in domeniul cercetarii si al dezvoltarii si oferirea de ajutor pentru construirea unui reactor pe baza de apa usoara - urmand ca, la randul sau, Iranul sa fie de acord sa-si sisteze procesul de imbogatire si prelucrare a uraniului. Iranul nu a dat inca un raspuns, insa pare putin probabil ca el sa fie de acord, avand in vedere recentele progrese si planul sau de a extinde cercetarea de la Natanz de la 3.000 la 9.000 de centrifuge. Comandantul Garzilor Revolutionare, Mohammad Ali Jaafari, a avertizat ca Iranul are sa raspunda oricaror atacuri americane sau israeliene lansand rachete impotriva Israelului si preluand controlul asupra Stramtorii Hormuz din Golf. O controversata Estimare a Serviciilor Nationale de Informatii ale SUA (NIE) din luna decembrie afirma ca este posibil ca Iranul sa-si fi suspendat programul de arme nucleare in 2003, oferind un impuls semnificativ eforturilor diplomatice. Cu toate acestea, raportul a fost redus in repetate ocazii in lunile ce au trecut de la publicarea sa, afirma Kam: „Exista tendinta de a limita importanta acestei evaluari. Cea mai recenta evaluare a SUA nu a negat-o pe cea dinainte, insa a prezentat situatia in mod diferit, mai apropiat de cel in care este ea prezentata de catre Israel”. Israelul considera ca Iranul are in desfasurare un program pentru arme nucleare. In luna mai, un raport al AIEA afirma ca Iranul inca da-tora organismului ONU pentru do-meniul nuclear explicatii cu privire la posibila activitate de cercetare pentru arme nucleare, mentionan-du-se si faptul ca Iranul nu a avut o atitudine cooperanta. Recunos-cand perspectivele limitate ale actualei abordari a situatiei, presedintele american George W.Bush pare hotarat sa sporeasca ajutorul oferit miscarilor iraniene de opozitie. Facand referire la eforturile SUA de a contribui la construirea unei opozitii iraniene, Kam a opi-nat: „Personal, am indoieli in legatura cu succesul acestei initiative. Cred ca, in cele din urma, regimul iranian s-ar putea schimba, insa aceasta va fi rezultatul unor eve-nimente interne, nu al eforturilor externe din partea SUA”. Oferirea de sprijin oponentilor guvernului de la Teheran pare a fi nu numai problematica, ci si fara sanse de succes. Despre Partidul kurd pentru Viata Libera a Kurdistanului (PJAK) se considera ca ar avea legaturi stranse cu PKK si exista putine dovezi care sa certifice ca miscarile arabe separatiste ahwaze din sud-vestul provinciei Khuzestan - mentionate ca fiind posibile destinatare ale fondurilor de sprijin - sunt capabile de a constitui o provocare reala pentru autoritatile de la Teheran. Concentrarea asupra unor actiuni ascunse de catre ambele parti este o expresie a impasului diplomatic in care se afla Iranul si SUA, precum si a pericolului pe care il reprezinta pentru intreaga lume in ceea ce priveste piata petrolului si securitatea regionala - in cazul unei confruntari militare. Recurgerea la forta militara prezinta o amenintare si in ceea ce priveste destabilizarea economica globala. O declaratie facuta recent de un fost sef de stat major is-raelian si actual membru al guvernul israelian, Shaul Mofaz, in cadrul careia el califica sanctiunile ca fiind ineficiente si afirmand ca un atac asupra Iranului este „inevitabil”, a provocat o crestere imediata a pretului petrolului. A existat o serie de eforturi minore, dar importante din punct de vedere simbolic, ce ar putea pune baza unui viitor dialog cu Iranul, in contextul discutiilor mereu intrerupte intre SUA si Iran cu privire la reconstruirea Irakului si in conditiile in care SUA au apro- bat in iunie pachetul de stimulente oferit Iranului. Lipsindu-i capacitatea de rafinare a petrolului si crescand nivelul presiunii inflatiei interne, un mai generos pachet de ajutoare economice si angajamentul de implicare comuna in domeniul dezvoltarii din partea statelor din Golf - desi este putin probabil sa se ajunga atat de departe in viitorul apropiat - ar putea aduce Iranul, in cele din urma, mai aproape de concesiile dorite decat au facut-o amenintarile si incercarile de a izola Republica Islamica. Cu sabiile in teaca Orice atac ar avea un impact negativ asupra relatiilor imbunatatite dintre Israel si statele occidentale, afirma Soli Shahvar, profesor in cadrul Universitatii din Haifa. Vorbind despre iranieni, Kam a afirmat: „Au o aparare aeriana mult mai buna decat in trecut, desi sistemul mai sofisticat (S-300) nu este, probabil, operational. Rusia a oferit Iranului un sistem nou, mult mai performant (sistemul 29 Tor M-1)”. Oficialii rusi afirma ca racheta S-300 suprafata-aer este capabila sa intercepteze avioane la o altitudine de pana la 27.000 de metri si la o distanta operationala de 145 de kilometri. Ei considera ca este superioara sistemului american trimis in Israel, US Patriot. Analistii israelieni din domeniul apararii au confirmat ca sistemul iranian de interceptare ar face mult mai dificile eforturile fortelor aeriene israeliene de a ataca Iranul. ISN Security Watch