Ispitele lumii contemporane

Dacă până în anul 1990, noţiunea de drog era foarte rar întâlnită în rândul tinerilor, astăzi drogurile constituie principalul instrument prin intermediul căruia tinerii îşi otrăvesc mintea, inima şi conştiinţa.

 Există foarte mulţi tineri care recurg la droguri datorită dorinţei de apartenenţă la un grup, alţii încep să consume din curiozitate, din plictiseală sau din dorinţa de a încerca senzaţii noi. Sunt mai vulnerabili la consum tinerii care nu au dezvoltate anumite abilităţi sociale şi personale, au încrederea scăzută în forţele proprii, sau nu ştiu cum să facă faţă stresului şi problemelor din familie. 

Cauza cea mai frecventă a consumului de droguri o reprezintă însă problemele legate de relaţiile din familie: părinţi hiperprotectivi sau prea duri, certuri între membrii familiei, abuzuri fizice, sau doar verbale şi emoţionale şi cel mai important - absenţa unei vieţi duhovniceşti reale în familie (nu doar duminica).

Dependenţa de droguri trebuie privită înainte de toate ca un fenomen duhovnicesc, ca o cădere sub stăpânirea duhurilor celor rele, ca o nouă încercare a diavolului de a-l obliga pe om să-i slujească, nu doar fizic, ci şi duhovniceşte şi, nu în ultimul rând, de a-l despărţi pe om de Dumnezeu. Aceasta trebuie văzută ca oricare altă patimă: ca iubirea de arginţi, iubirea plăcerilor trupeşti şi trebuie să înţelegem că nu trece de la sine, bolnavul nu reuşeşte să se vindece doar prin eforturile sale proprii, ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu. 

Dependenţa de droguri este arma de care se foloseşte în aceste vremuri vicleanul diavol pentru a îmbolnăvi sufletele noastre. Având în vedere faptul că şarpele cel de demult, diavolul, este inventiv şi inteligent, acesta ştie cu ce să îl ademenească pe om pentru a-i cuceri sufletul.

În categoria drogurilor intră şi tutunul şi alcoolul, aceste droguri însă sunt legale, adică deţinerea, vânzarea lor nu este pedepsită de lege. Faptul că sunt legale nu înseamnă că acestea nu sunt periculoase, ci înseamnă doar că au fost acceptate de către societate.

Există foarte mulţi oameni care mor zilnic din cauza fumatului, cu toate că medicii cardiologi ne avertizează despre faptul că fumatul este principalul factor de risc pentru dezvoltarea afecţiunilor cardio-vasculare. Iată ce spune despre fumat Sfântul Ioan din Kronstadt (†1908): „Omul a pervertit plăcerile simţurilor. Pentru miros şi gust a descoperit şi trage în piept aproape tot timpul un fum acru şi puturos, „tămâindu-l" astfel mereu pe diavol, cu acest fum strică aerul din locuinţa sa şi din afara ei...". Cuviosul Ambrozie (1812-1891) de la Mănăstirea Optina din Rusia, care l-a inspirat şi pe marele scriitor Dostoievski (acesta dându-i rolul personajului Zosima, din lucrarea sa „Fraţii Karamazov"), spunea aşa: "Tutunul slăbănogeşte sufletul, înmulţeşte şi întăreşte patimile, întunecă raţiunea şi distruge sănătatea, pricinuind o moarte înceată. Mânia şi întristarea sunt urmările îmbolnăvirii sufletului prin fumat". În zilele noastre această "otrăvire şi afumare" a organismului o întâlnim la foarte mulţi oameni: bărbaţi şi femei, bătrâni, tineri, dar şi la copii. Potrivit unui studiu, vârsta de la care încep să fumeze copiii este de 10-12 ani, iar femeile care fumează în timpul sarcinii sunt din ce în ce mai multe. Aceste "mame" care fumează în timpul sarcinii ar trebui să ştie că "îşi premiază" copilul cu înclinaţia spre multe boli, precum: epilepsie, diabet, obezitate, defecte ale feţei, autism, chiar şi notele mici de la şcoală sunt urmările fumatului părinţilor, deoarece copilul nu s-a dezvoltat psihic corespunzător.

De asemenea, vedem zilnic familii nefericite, distruse din cauza consumului excesiv de alcool, destine umane deformate, oameni care au fost înzestraţi de către Dumnezeu cu numeroase daruri şi care din cauza alcoolului au plecat ruşinos din această lume.

Tinerii de astăzi se luptă cu aceste "năravuri demonice" care încearcă să le distrugă creierul, memoria, organele vitale, dar şi sufletul. Ei nu pot birui singuri, ci au nevoie de o educaţie morală puternică, de o temelie duhovnicească solidă sub picioare, zidită din fragedă pruncie de către părinţi, bunici şi profesori. Părinţii au un rol foarte important în biruinţa acestor patimi. Atmosfera frumoasă şi caldă din familie, dragostea, afecţiunea, comunicarea dintre părinţi şi copii, dar mai ales apropierea de Dumnezeu, constituie aliaţii principali în lupta împotriva tuturor patimilor.

Pr. dr. Dinu Horaţiu Brici