ISET – Educatie impotriva saraciei

* In 1992, Mozambic a fost clasata drept cea mai saraca tara din lume. Tara fusese decimata de un razboi civil si majoritatea populatiei traia sub limita saraciei. Ceva trebuia sa se schimbe. Minti din varii parti ale lumii s-au adunat la sfat si dupa ani de discutii si propuneri a venit solutia: educatie impotriva saraciei. Dupa semnarea acordului de la Lusaka in 7 septembrie 1974 si independenta din 25 iunie 1975, Mozambic a devenit o tara socialista cu partid unic. Colonistii au plecat, iar la scurt timp a inceput razboiul civil ce a durat pana in 1992. Economia absolut degradata a impins Mozambicul spre a semna acorduri cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International in 1986-87. Doar ca idee, un mozambican are la dispozitie de trei ori mai mult pamant decat un roman. Cu toate acestea, Mozambic produce doar 5% din graul pe care il consuma intr-un an. ADPP(Ajuda e Desenvolvimento de Povo para Povo sau Ajutor si Dezvoltare de la Om la Om) Mozambic este o asociatie nationala ce a implementat mai bine de 60 de proiecte de dezvoltare comunitara in ultimii aproape 30 de ani. ADPP a sugerat infiintarea unui curs universitar care sa pregateasca specialisti pentru exploatarea potentialului agricol al tarii pentru beneficiul intregii populatii. Dupa discutii cu presedintele tarii, in incercarea de a demonstra ca economia tarii poate in timp trece de la subzistenta la auto-suficienta bazandu-se pe agricultura, cu conditia sa existe oameni bine pregatiti in acest sens, a rasarit ideea unui curs ce pregateste specialisti in dezvoltare comunitara. Asa s-a nascut specializarea numita: luptand umar la umar cu saracul. ISET – Institutul Superior de Educatie si Tehnologie si-a deschis portile acum doi ani, cu doua oferte: cursul de dezvoltare comunitara si cursul de formatori de profesori, ambele cu o durata de 3 ani. Al doilea curs mentionat pregateste profesori pentru colegiile ce pregateste dascali pentru invatamantul primar din Mozambic. Revenind insa la cei ce vor lupta cu saracia, in acest moment exista trei echipe de luptatori. Ce confera unicitate acestui curs, pe langa finalitatea lui, in mediul universitar mozambican cel putin, este modalitatea in care a fost structurat. Teoria si practica sunt astfel combinate incat studentii nu au timp sa se planga de prea multe ore inchisi in clasa. De fapt, intregul curriculum este astfel construit incat studentul este propriul sau motor. Profesorii nu vin sa dicteze zeci de pagini pe care apoi cer ca studentul sa le memoreze pentru examene, ci dau teme de gandire, teme de discutii, ghideaza studiul aprofundat al diferitelor subiecte. Iar cand vine vorba de practica, studentul nu merge la institutia X sa ia o stampila pe o foaie ce spune ca a facut practica. Nu. Studentul merge in comunitatile sarace, doarme pe podeaua de lut a caselor incropite din placaje si acoperite cu paie, sta sub scoala-copac cu copiii ce isi permit luxul de a invata sa scrie si sa socoteasca si invata pe propria piele cat de pretioasa e apa ce trebui carata zilnic de la distante de kilometri. Principiul pe care se bazeaza intreaga educatie oferita de ISET este ca dezvoltarea incepe din mijlocul satului unde femeile inca nasc pe camp, unde boli care pentru noi se rezolva cu o banala pastila, ucid anual mii de copii si incepe cu oameni de ai locului. Fara a minimiza importanta ajutorului de urgenta, cand fonduri adunate de prin toata lumea vin sa hraneasca populatii afectate de varii catastrofe, ADPP a pus pe picioare in ultimii 28 de ani o retea de dezvoltare locala care urmareste implicarea si responsabilizarea intregii comunitati pentru buna functionare a proiectelor. Am stat de vorba cu absolventii, nu au nimic din aerul boem intalnit la studentii europeni, ci poarta cu ei povara unui mediu ce le-a incercat puterile inca de mici. Universitatea e la zeci de kilometri departare de oras si de tentatiile civilizatie, e localizata in Changalane, o localitate unde inainte de studentii si angajatii ISET cele mai des intalnite creaturi erau cobrele. Una din conditiile de a studia acolo e viata de internat. Costurile per an/student se ridica la 4500$, din care studentii platesc abia a zecea parte si cu multe sacrificii din partea intregii familii. Restul trebuie sa vina de la parteneri si sponsori locali sau internationali. Ca pregatire si metoda de a deveni auto-suficienti in ceea ce priveste aprovizionarea cu hrana, studentii au grija zilnic de cele cateva hectare de gradina. ªi nu li se pare greu sa se trezeasca la 4 dimineata sa ude verzele, sunt prea incantati de ideea ca vor manca salata proaspata. Constienti ca nu exista un loc de munca la absolvire, studentii au inteles ca intregul curs are sens doar daca isi vor asuma provocarea de a-si crea propria slujba si de a mobiliza intreaga comunitate pentru a iesi din saracie. Saracia mentala, spune Orlanda, studenta in ultimul an, este cea mai mare provocare. Trebuie sa ii facem pe oameni sa inteleaga ca saracia nu e un dat de la Dumnezeu si ca doar pentru ca predecesorii lor au fost saraci, asta nu inseamna ca si ei trebuie sa traiasca in mizerie. Tarii noastre ii lipseste capitalul uman, oamenii pregatiti, de aceea suntem aici. Lumea trebuie sa inteleaga ca distribuirea de bani nu pune capat saraciei, ci e doar o solutie de moment. De mai bine de doi ani, Mozambicul, una dintre cele mai sarace tari din lume, incearca sa implementeze un proiect care vine in sprijinul agriculturii mozambicane. Un rol important, in cadrul acestui proiect le revine studentilor, celor care se pregatesc pentru a ajuta populatia. Adriana Szabo, reporterul GAZETEI, voluntar in Africa, a vazut, a vorbit cu studentii. Realitatea este dura… Un nou reportaj din Mozambic. Adriana Szabo