ÎPS Justinian ar fi împlinit 99 de ani

Există oameni care se „înalță” deasupra celorlalți prin virtuți omenești, și există o categorie aparte, de oameni aleși, care se ridică spiritual, prin dragoste de Dumnezeu și de semeni. ÎPS Justinian, Voievodul Spiritual al Maramureșului, a fost unul dintre ei. Iar de „Înălțarea Domnului”, în 28 mai, ar fi împlinit 99 de ani.

Întâlnirea cu un om deosebit este asemeni unui „reacții chimice”: îți schimbă felul de a gândi, îți transformă caracterul. Întâlnirea cu ÎPS Justinian era altfel: îți transforma sufletul. Poate de aceea, „Voievodul spiritual al Maramureșului” a rămas și va rămâne viu în sufletele ma­ramu­reșenilor, pentru totdeauna. Arhiepiscopul Justinian a câștigat dreptul la neuitare, prin dragoste, singura care trece dincolo de moarte. Iar faptele și vorbele sale ne vorbesc despre Dumnezeu și de dincolo de mormânt, ne dau pu­tere, speranță și credință. Odată cu moartea Arhiepiscopului Justinian, maramureșenii au câștigat un rugător neobosit în Cer, un mijlo­citor și un apărător al Maramu­reșului și Sătmarului.
ÎPS Justinian și-a dus „Crucea” cu demnitate și a fost, pe rând, erou, mărturisitor și, credem noi, a devenit sfânt. Povestea vieții sale este, de la un capăt la altul, o lecție de demnitate și credință. ÎPS Justinian a primit, cu aceeași smerenie și seninătate, atât greutățile, cât și bucuriile și, mai ales, a rămas la fel.

Ierarhul s-a născut la 28 mai 1921, în satul Plopiș din județul Mara­mureș, dintr-o familie de țărani evlavioși, la botez, primind numele de Ioan. A urmat școala primară în satul natal (1928-1934). Între 1934-1941 a fost reținut acasă de părinți pentru sprijin în gospodărie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului ortodox de băieți „Simion Ștefan” din Cluj. Mânat de dra­gos­tea de a-L sluji cât mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, ca frate de mănăstire, în 12 martie 1941, tuns în monahism sub numele de Justinian (în 1942). La 15 august 1942 a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943, preot la Mănăs­tirea Rohia de către Preasfințitul Nicolae Colan, Episcopul Vadului, Feleacului și Clujului. Între 22 noiembrie 1942 și 10 martie 1943 este încorporat, în ciuda hainei clericale, în armata maghiară la Miskolc. În împre­jurările istorice dramatice dintre 1940-1944, monahii din Mănăs­tirea Rohia trăiau într-o în­fri­gurată nădejde: eliberarea țării și a Transilvaniei. În zorii în care această speranță devenea o certitudine, este numit stareț la Rohia tânărul ieromonah, în vârstă de 23 de ani, Justinian Chira, care avea să conducă acest sfânt locaș, aproape 30 de ani, una din cele mai îndelungate și rodnice stăreții.
Pentru meritele sale în condu­cerea mănăstirii, la propunerea Preasfințitului Teofil al Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit, în anul 1967, rangul de arhimandrit, iar în anul 1973 a fost ridicat la rangul de arhiereu, fiind ales episcop-vicar la Arhiepiscopia Va­du­lui, Feleacului și Clujului. În septembrie 1990 a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, fiind instalat la 11 noiembrie 1990. În această calitate inițiază reorganizarea de curând reînființatei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului. În acest scop a cerut înființarea postului de episcop-vicar pe seama Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, post în care l-a propus pe arhimandritul Iustin Ho­dea, starețul Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, care devine astfel Preasfințitul Iustin Sigheteanul.
La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rang de Arhiepiscop ono­rific, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Ro­mâniei, în Catedrala „Sfânta Treime” din Baia Mare.

ÎPS Justinian Chira a încetat din viață în data de 30 octombrie 2016, la vârsta de 95 de ani, și a fost înmormântat la Mănăstirea Rohia, pe care a păstorit-o timp de aproape 30 de ani. Veșnică să îi fie odihna și pomenirea din neam în neam!
În 28 mai, PS Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală din Baia Mare, cu acest prilej a fost ridicat un parastas pentru Înaltpreasfinția Sa Arhiepiscopul Justinian și regii României, întregitori de țară:
Regele Ferdinand și Regina Maria, Regina mamă Elena a României, Re­gele Mihai și Regina Ana.

Din învățăturile ÎPS Justinian

„Unii te laudă că eşti foarte bun, alţii te laudă că eşti foarte rău. Cine are dreptate? Nimeni. Omul este aşa cum l-a lăsat Dumnezeu. Fiecare este făcut din cele două categorii: suntem şi sfinţi şi oameni cu neputinţe. Aşa suntem lăsaţi de Dumnezeu şi aşa e corect să ne privim.”

„Un om care nu ştie a se ruga, nu va şti ce-i fericirea.”

„Voi sta la poarta Raiului şi voi aştepta să sosiţi cu toţii acolo.”

„Când ești mâhnit, când ești necăjit, când ai ispite, nu te tulbura. Du-te la fratele tău și intră în vorbă cu el: «Ce faci, frate?». Fără să-i spui că ai venit fiindcă ești tare neliniștit. Discută banalități. Tristețea se poate risipi și primești putere din puterea lui.”

„Trebuie să ne păstrăm și să ne cultivăm dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinți. Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufletește, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu.”

„Când un om reușește să iubească, în adevăratul înțeles al cuvântului, se îndumnezeiește, devine asemenea cu Dumnezeu.”

„Prin răbdare ajungi să-l iubești pe fratele tău, să-l ierți pe fratele tău, să-l respecți pe fratele tău, să vezi că-i mai bun decât tine, să vezi că-i mai frumos decât tine, să vezi că-i mai harnic decât tine. Prin răbdare le vezi pe toate acestea. Abia atunci te ridici.”

„Omul, abuzând de libertatea pe care a primit-o de la Dumnezeu, a căzut din starea lui cea dintâi şi, din stăpân a devenit rob, rob al
instinctelor; toate s-au întunecat înlăuntrul lui, iar odată cu căderea lui s-a tulburat toată creaţia.”

„Stresul se creează din grija exagerată. Din grijă şi iar din grijă. Toate relele vin din această exagerată grijă…”.