Ipolit Strambu

Pe nedrept „izgonit”, de peste o jumatate de secol, la periferia istoriei artelor romanesti moderne, Ipolit Strimbu se inscrie – alaturi de alti congeneri ai sai precum G. D. Mirea, Arthur G. Verona, Nicolae Vermont si Kimon Loghi – in categoria artistilor pe care istoriografia romaneasca de arta este datoare sa ii reevalueze. Nascut in 1871 la Baia de Arama (jud. Mehedinti), a trait pana in 1934, desfasurand o prodigioasa activitate de creator si profesor academic la Bucuresti. Educatia artistica de baza si-a savarsit-o la Scoala de arte frumoase din Bucuresti. La absolvirea celor patru ani de stralucite studii efectuate sub conducerea lui G. D. Mirea intre 1891-1895, Ipolit Strambu era considerat drept una dintre marile sperante ale tinerei generatii de artisti romani. Cu o bursa de studii in strainatate, finantata de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, se stabileste la München. Acolo isi desavarseste formatia artistica si intelectuala sub indrumarea lui Carl von Marr la Academia Regala Bavareza de Arte Plastice (1896-1901). In efervescenta ambianta cosmopolita din capitala Bavariei, Ipolit Strambu isi apropriaza elementele unei viziuni picturale sincretice, in care combina propensiunea spiritului cultural nordic pentru disciplinarea stilistica cu predilectia spiritului meridional pentru meditatia lirica si speculatia cromatica. In primavara anului 1901 se reintoarce definitiv in Romania, iar din toamna aceluiasi an se stabileste la Bucuresti, unde isi incepe prodigioasa cariera didactica academica la Scoala de arte frumoase, cariera pe care o va incheia in 1932. Activitatea la Baia Mare Intre 1919 si 1920 conduce primele doua colonii romanesti organizate la Baia Mare din initiativa Asociatiei elevilor Scoalei de belle arte din Bucuresti. Cu acest prilej initiaza un remarcabil proiect de reorganizare pe baze internationale a coloniei artistice baimarene, pornind de la spiritul cultural al modelului multietnic initial pe care il promovase Simon Hollósy intre 1896-1901. Marturii documentare uitate consemneaza participarea sa la cateva evenimente culturale semnificative. Aflam, astfel, despre participarea sa la Expozitia coloniei pictorilor romani din Baia Mare din 8 septembrie, 1919. Potrivit cronicii publicate intr-un saptamanal local (Renasterea, I, 1919, nr. 39, p. 3), “...alaturi de lucrarile elevilor expune si profesorul Ip[olit] Strambu mai multe studii in aer liber, peisagii si portrete”. Facandu-i o prezentare publica elogioasa (“Profesorul Ip[olit] Strimbu este unul din cei mai buni pictori din tara...”), cronicarul anonim adauga amanuntul ca “Studiile si le-a facut la München, dupa care a fost numit profesor la Academia [sic!] de Arte Frumoase din Bucuresti”. Acest detaliu biografic va fi fost scos in evidenta neintamplator, caci evocarea metropolei culturale bavareze venea sa apeleze, cu certitudine, la verificatele sensibilitati baimarene pentru care amintirea gloriosului inceput al propriei miscari artistice se revendica tot din climatul mediului artistic münchenez. Masura atasamentului lui Ipolit Strambu la eforturile de dezvoltare a vietii cultural – artistice baimarene este data si de conferinta sa, intitulata Desemn, pe care a sustinut-o in acelasi an 1919, in fata intelectualitatii locale. Abordand in ea o bogata problematica de pedagogie artistica, el si-a incheiat expunerea cu urmatoarele consideratii: “Domnilor, neamurile nu se judeca dupa largimea teritoriilor si multimea locuitorilor, ci mai ales dupa capacitatea oamenilor. Noi sub acest raport inca nu ne-am spus cuvantul pe lume, iar cei [chemati] sa ni-l spuna sint micutii acestia a caror minte si suflet e ca o ceara in miinile noastre, depinde de noi cum ii vom pregati”. Scurtul sejur din 1921, intreprins pe cont propriu, a avut ca obiectiv impulsionarea aplicarii proiectului sau de reorganizare a Centrului Artistic Baia Mare. Desi in cele din urma avea sa esueze, proiectul ilustreaza implicarea lui Ipolit Strimbu in structurile de adancime ale fenomenului artistic baimarean, si are o semnificatie culturala majora intrucat el prefateaza spiritul si principiile programului guvernamental roman care a sprijinit efervescenta dezvoltare a invatamantului artistic baimarean din perioada 1920-1929. Tiberiu ALEXA director, Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare»