Iosif Beres, cel mai titrat biolog maramuresean

Carte de vizita S-a nascut in Sighet, pe 28 iulie 1933. A urmat cursurile Facultatii de Biologie, la Universitatea Babes Bolyai din Cluj Napoca. Fost sef al sectiei Stiintele Naturii si director adjunct al Muzeului Maramuresului din Sighetu Marmatiei. Membru al Societatii Ornitologice din Romania si a Societatii Cinegetice din Romania. De-a lungul ultimilor ani a primit Premiul Academiei Romane (2000), Ordinul Meritul Cultural clasa I de la Presedintia Romaniei, Premiul Ministerului Culturii pentru Patrimoniu. Incepand cu 2004, este Cetatean de Onoare al municipiului Sighetu Marmatiei. Pe plan politic, consilier local UDMR (prima legislatura). Este casatorit cu Marta (biolog, deasemenea muzeograf la muzeul sighetean), are doua fiice (una inginer, cealalta medic) si trei nepoti. Biologul sighetean Iosif Beres, ajuns la varsta de 73 de ani, insa la fel de tanar ca in urma cu cinci decenii, rasfoieste pagini din „biblioteca memoriei”… Povesteste din experienta miilor de zile petrecute in mijlocul naturii Maramuresului. De la musculite nou descoperite, la pretioasele ciuperci de pamant (trufe) si de la comportamentul lupului ranit la gripa aviara. Interesant, nu? Iosif Beres este cel mai cunoscut biolog maramuresean. Sigheteanul a introdus Depresiunea Maramuresului pe harta globala a migratiei pasarilor. De peste 55 de ani colinda luncile, dealurile si muntii regiunii, inregistrand meticulos tot ceea ce prezinta interes stiintific. A realizat zeci de mii de fotografii, cu siguranta cea mai completa colectie a naturii Maramuresului. Primul articol de specialitate l-a publicat in 1951, in revista Aquila (Anuarul Centralei Ornitologice de la Budapesta - era vorba despre prima semnalare a gugustiucului in Maramures, atunci, specie emigrata din sud). De-a lungul vremii, a publicat numeroase materiale stiintifice in reviste si anuare de specialitate din tara si strainatate. A colaborat la editarea unor mari lucrari din domeniu. In 2000, in colaborare cu Gavril Ardelean, a publicat „Fauna de vertebrate a Maramuresului”, lucrare premiata de catre Academia Romana. Dupa Revolutie a colaborat cu Muzeul National Grigore Antipa si Muzeul de Istorie Naturala din Budapesta. Biolog, ornitolog, fotograf, ghid, consultant stiintific, Iosif Beres este un om de o modestie rara caruia abia acum, dupa zeci de ani de munca, i s-au recunoscut, partial, meritele. Reporter: In 60 de ani de activitate, ati descoperit ceva cu adevarat rar? Iosif Beres: La vertebrate n-am gasit nici o specie noua, doar prima semnalare din interiorul Carpatilor pentru sturzul de iarna. Cu colegii de la Antipa am descoperit mai multe specii noi de nevertebrate! De exemplu, o diptera (musculita) noua pentru stiinta a fost descoperita nu demult in zona vaii Repedea din Muntii Maramuresului. Recent am reluat cercetarile in domeniul nevertebratelor, impreuna cu Universitatea Vasile Goldis din Arad si cu Muzeul de Istorie Naturala din Budapesta. Despre trufe si „aviara de Maramures” Rep.: Drumul pana aici? I.B.: Dupa terminarea facultatii, in 1960, eram profesor de biologie la Scoala generala si Scoala agricola din Campulung la Tisa, iar in 1965 m-am transferat la Muzeul Maramuresului, unde am infiintat sectia de Stiintele Naturii. Am lucrat la muzeu pana in ’98, cand m-am pensionat. Daca in ’65, inventarul sectiei Stiintele Naturii era 0, la pensionarea mea ajunsese la peste 23.000 de piese. Sectia include colectii de mineralogie, petrografie, vertebrate (1.500 de exemplare), o colectie de muschi si herbarul Arthur Coman (cu 16.000 de planse, reprezentand 1.400 de specii). Dupa ’80, la venirea sotiei mele la muzeu, s-au pus bazele colectiei de macromicete (ciuperci), care in acest moment include 1.000 de piese (circa 600 de specii). Rep.: Exista trufe in Maramures? I.B.: Sigur! Nu sunt foarte frecvente, dar exista, si chiar mai multe specii, in zona montana, de regula in locurile unde scurma mistretii. In Occident, unde un kilogram de trufe costa sute de euro, se folosesc porci special dresati pentru a depista, ingropate in pamant, aceste rare ciuperci comestibile. Rep.: Gripa aviara in Maramures? I.B.: Zona Tisei este una de pasaj pe relatia Scandinavia-Europa de Nord. Dupa cum s-a observat, cele mai sensibile pasari la gripa sunt lebedele. In Maramures, acestea apar accidental (ultima data acum cativa ani, pe Iza), dar nu putem preciza daca ar putea, sau nu, aduce gripa aviara. Rep.: Viitorul? I.B.: Sfaturi, conduc grupe de specialisti prin zonele naturale, particip la toate proiectele la care sunt invitat, fac observatii stiintifice… Lupul fricos si ursul viteaz Rep.: Sunteti si vanator... I.B.: Am vanat putin, dar umblu mult prin paduri, sa cunosc etologia animalelor. Demult, erau atatia cerbi, incat odata am vazut 80 la un loc! Mi-a fost frica sa nu ma calce. Azi cerbul aproape a disparut, braconat! Rep.: Cel mai periculos animal? I.B.: Se spune ca lupul e feroce, dar dupa mine este cel mai fricos vanat. Odata am ranit un lup mare, am mers langa el. Nu se misca. Cand m-am indepartat, lupul disparuse. Nu era ranit de moarte. Dar daca ranesti un mistret, te ataca, nu tremura. Prin anii ’70, o femeie din Iapa a murit in muntii Sapantei si a fost gasita dupa vreo doua saptamani de paznicul de vanatoare. Era inconjurata de o haita de lupi care stateau la 10 metri distanta. Nici moarta fiind, lupii n-au avut curajul sa se apropie de cadavru, deoarece are frica de mirosul de om. In schimb, ursul ataca doar in trei situatii: cand puii sunt in pericol, cand e ranit sau daca e intaratat si speriat. De multe ori, la goana, a aparut ursul (inainte de Revolutie, pe Hera, au iesit 13 bucati odata!), si, ca sa nu dea peste mine, am iesit doar din camuflaj, ca sa ma vada. De fiecare data, si-a schimbat directia fara sa ma atace! Optiuni si argumente * Bautura preferata? Horinca de Maramures. * Muzica de suflet? Nu sunt un mare specialist, dar prefer Traviata, de Verdi. * Pasiunea suprema? Ornitologia, inca din copilarie. N-am o pasare preferata, desi de gugustiuc sunt mai legat, pentru ca-l studiez de 60 de ani. * Cartea de pe noptiera? N-am timp sa citesc beletristica. Dintre autorii stiintifici, ii prefer pe Ion Catuneanu si Istvan Scherner. * Calatoria visata? Alaska sau Scandinavia! Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro